Author: Diana

Un weekend plin de noutăți pentru prichindel. După regăsirea cu noi și pupăceala de rigoare, ne-am decis că micuțul trebuie culturalizat. Hai la muzeu.. dar la care? Ne-am gândit un pic și am optat pentru Antipa; mai mult decât atât, am renunțat la mașină și am mers cu tramvaiul și metroul, ambele mijloace noi de transport pentru dovlecel. Nu pot spune că l-au încântat, nici nu s-a speriat de ele.. dar măcar știm că putem conta pe el că acceptă și metroul dacă este nevoie. La muzeu, atenția i-a fost captată pentru aproximativ 20 de minute de către pești, rațe, vaci și broaște..în principiu, animale cunoscute dinainte. Leul, tigrul etc l-au lăsat indiferent. A fost puțin fascinat și de elefant, dar asta datorită mărimii, cred. Oricum s-a plictisit destul de repede și tot încerca să bată cu palmele în geamul despărțitor. Cam devreme totuși pentru muzee… Ferma Animalelor este programată pentru perioada următoare, acolo sperăm să aibă mai multă răbdare și să se bucure mai mult de vizită.

Ne-am recuperat gălușca: a venit de la mare mai rotund decât a plecat, mai bronzat (evident) și cu chef de alintat (surpriză, surpriză!). Imediat ce a venit, s-a urcat pe moto și a inspectat toată casa; urmarea a fost că, în 10 minute, toate jucăriile posibile erau răspândite pe podea. Apoi, a pornit televizorul și a început să danseze. Are câteva cuvinte noi în repertoriu și mai multe jucării primite în dar (majoritatea mașinuțe), de care este încântat.  În casă, Tudor este destul de autonom, petrece minute bune jucându-se singur și nu mai trebuie supravegheat în permanență. Afară însă se schimbă lucrurile, este rapid și poate țâșni repede de lângă noi, pe stradă, dacă nu suntem atenți.

Teama sau reținerea față de mare a trecut cu noi alături: Tudor s-a bălăcit fericit de 2 ori pe zi (dimineața până în 10 și după ora 5), s-a jucat cu formele în nisip și a protestat vehement când era timpul să ne retragem spre casă. De la creșă probabil a învățat să numere și îi place să repete: 1, 2, 4, 5 etc. Uneori ajunge și până la 10, ceea ce mie mi se pare incredibil pentru vârsta lui; de cele mai multe ori, sare peste 4 și 7. Îi place să cânte La Mulți Ani (din nou, meritul creșei), iar de când a descoperit bunica lucrul asta, cântă împreună cu el. Așa se face că i-am urat lui Tudor La Mulți Ani anticipat de vreo 20 de ori în ultimele câteva zile.

Interesantă schimbare de apetit, dovlecelul nostru mic refuză carnea. Mai întâi studiază cu atenție lingura cu mâncare pe care i-o întinzi, dacă este și carne acolo o culege migălos și o pune deoparte, iar apoi mestecă cu poftă restul de mâncare. Pilaful este preferatul din ultimele zile și ouăle, le devorează de câte ori are ocazia.

Prichindelul este la mare de mai bine de o săptămână și se simte bine: se joacă la tobogane, se plimbă pe malul mării și aleargă de zor. Refuză să intre în apă însă, în mod ciudat pentru el, atras irezistibil de apă până acum. Asta e, o fi și asta vreo fază.. Este tot mai independent, vrea să facă totul singur – inclusiv îmbrăcatul, încălțatul de sandale, dar vede că nu reușește și acceptă ajutorul. Escaladează tot ce prinde, iar ultima provocare este să facă poc sărind din pătuț. Nu poate deocamdată, dar perseverează.

Program agitat de 01 Iunie. Mai întâi la creșă, spectacol de magie. Tudor a urmărit absorbit scamatoriile, dar s-a speriat la sfârșit când s-a aruncat confetti și s-a întors în camera de joacă. Apoi, sărbătoarea familiei la mine la birou. O mulțime de copii alergând printre birouri și multe fețe necunoscute l-au timorat pe Tudor, care a stat cam retras și mai mult în brațe. La final însă a primit niște jucării noi așa că a fost în regulă.

Gălușca devine dovlecel, are un apetit de invidiat. Prichindelul a savurat pentru prima dată paella cu fructe de mare și i-a plăcut teribil. De fapt, îi cam place orice cu excepția peștelui pe care îl refuză cu îndârjire. Il servim însă amestecat bine în legume și așa îl acceptă. Azi am încercat ceva nou, la sugestia bunicului cu barbă albă: iaurt blenduit cu căpșuni, jumătate de banană și o linguriță de miere. A băut tot conștiincios, ceașcă după ceașcă.

Caninul de jos este pe cale să erupă, gingia este inflamată și mă gândesc că asta ar fi un motiv pentru scânceala din ultima perioadă.

În plus, nu știu dacă alintătura este de vină sau asta e chiar personalitatea lui adorabilă, dar Tudor se frustrează teribil dacă îi impui să facă ceva ce nu vrea. Lucruri elementare, de exemplu schimbatul de pampers sau de tricou, spălatul pe mâini etc îi sunt explicate și cunoscute dar nu le acceptă decât dacă are el chef la momentul respectiv. În caz contrar, se aruncă pe jos, țipă, încearcă să se dezbrace de tricoul pe care abia i l-ai pus etc. Dacă ai suficientă răbdare și calm în momentele respective, restul zilei este un deliciu.