Month: May 2012

Este oficial, Tudor a rămas fără pletele care l-au consacrat. Acum avem un prichindel haios dar aproape chel, gradul de drăgălășenie a mai scăzut puțin. Evenimentul a avut loc la Ciufolici, piciul a fost urcat într-o mașinuță, domnișoara stilist s-a mișcat repede și cu grijă, iar scumpetea mică nu a scos un sunet. Băiat manierat, ce mai.. Cu acest prilej am descoperit că are un vârtej de toată frumusețea în vârful capului, iar părul se pare că are diverse nuanțe. Sunt tare curioasă cum o să-i crească pletele de acum înainte, dacă va fi bogat și des cum îmi doresc.

Tudor a pășit! Ieri seară înainte de baie, după ce a (re)explorat toată camera lui, a (re)ajuns la fotolii. De obicei, trece de la un fotoliu la altul sprijinindu-se de ele. De această dată însă nu s-a mai sprijinit de nimic, a făcut un pas și.. gata! Evident, a fost luat în brațe și pupăcit pentru ispravă; micuțul ne privea nedumerit neînțelegând motivul bucuriei noastre, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva a exersat mersul în pătuț iar aseară a fost o reprezentație.

În rest, șmecheria mică pictează cu iaurt. Eu îl las să-și bage mânuțele în mâncare, să o simtă cu degetele, chiar dacă se mai murdărește puțin. Ieri a procedat fix la fel, a întins iaurtul tacticos pe masă cu degetele, dar apoi și-a dus mânuța la gură și a gustat. Asta este o premieră și se pare primul pas spre hrănirea de unul singur. Anterior, mai mâncase biscuiți cu mânuțele lui.

A tot plouat în ultimele zile și nici perspectivele nu sunt îmbucurătoare. Iar cum piciul s-a obișnuit să fie scos la plimbare de câteva ori pe zi, acum suferă din cauza vremii și ne face și pe noi să suferim alături de el. Ieri am spus Gata! , i-am cumpărat copertină de ploaie de cărucior și i-am expediat la plimbare – pe Tudor și Dan. S-au întors după 1 oră roșii în obraji și veseli tare.

Prichindelul câștigă zilnic tot mai multă stabilitate în piciorușe. Ieri a stat singur fără sprijin, pe picioarele lui, cam 5 secunde: era ocupat să studieze o jucărie cu ambele mâini și efectiv nu a realizat că nu se mai sprijinea de fotoliu. Mai târziu în cursul serii, a mai avut câteva reprize mai scurte de stat fără suport.

De vreo 2 zile, ultima descoperire a lui Tudor este că poate intra și ieși în/din coșul de rufe. Este haios tare, iar eu mă bucur că nu se panichează când se blochează într-o poziție, ci se împinge, se răsucește până iese la liman. Acum practică lucrul ăsta cât se poate, iar eu am renunțat să îi mai țin rufele murdare în coș – cel puțin până va depăși această fază.

Iar alegerile lui au fost, în ordine, cartea, mașinuța și globul geografic. Toată lumea ne-a felicitat că vom avea un băiat deștept (no news for me) și care va îndrăgi călătoriile. Tudor a zâmbit frumos la poze și a continuat să roadă globulețul.

Evenimentul a avut loc ieri, sâmbătă 19 mai, după luarea moțului de către nași. Dap, pletele micuțului și căldura de afară din ultima perioadă ne-au determinat să organizăm mica festivitate mai repede de 1 an. I-am luat și un tort drăgălaș cu poza lui Winnie, iar Tudor a încercat din răsputeri să ajungă la tort și să smotocească fața ursulețului.

Azi am mers cu tramvaiul cu Tudor pentru prima dată. De la noi până în parcul Herăstrău. Nu mi s-a părut că prichindelul a savurat momentul: nu a fost curios, ba chiar a cam țipat după mine, să mă vadă, să îl bag în seamă. Trebuia să bănuiesc, doar a ales mașinuța nu tramvaiul de pe tavă.

Minunata silabă a fost rostită de Tudor azi luni 14 mai, la ora 19:05, în timpul plimbării de seară. Micuțul ședea ca un pașă în cărucior și smotocea păturica și deodată îl aud: a-ma-ma. Yuppi, yuppi, joy, joy, pufoșenia mică a început să spună ceva inteligibil!

Urmează: ta-ta, be-be și A-ca-pul-co. De ce Acapulco? Pentru că melodia asta antică și de demult era la radio seara când Tudor continua să repete cu vocea lui diafană mult așteptata silabă.