A fost primul târg de cărți la care am mers cu Tudor. Am ajuns aproape de prânz, interesați fiind să asistăm la lectura unei povestiri din Regatul de Gheață. La început reticent și scâncit (”nu vreau să stau aici, nu-mi place”), Tudor și-a schimbat total optica în momentul în care a auzit ce poveste se va citi. A stat cuminte pe bancă, a ascultat atent peripețiile lui Olaf și Elsa, a mai vorbit cu băiețelul coleg de bancă și a răspuns la întrebări. Ca impresie generală, a fost încântat de experiență. Ne-am strecurat prin mulțimea de oameni și ne-am învartit pe la mai multe standuri, răsfoind toate cărțile de copii întâlnite pe drum. Tudor este în continuare fascinat de cărțile de colorat și de unit puncte, de cărțile audio și evident de poveștile Disney. Volumele de activități nu sunt prima lui opțiune, dar odata ajuns acasă îl atrag, vrea să le parcurgă și se descurcă destul de bine.
La sfârșit, obosiți, încălziți și înfometați, ne-am oprit la o terasă să mâncăm. I-am declarat micuțului cât de mândră sunt de cum s-a comportat la târg (un eveniment destul de obositor de altfel) și cât de mult îl iubesc; Tudor îmi face semn cu degetul să apropii urechea și îmi mărturisește cu candoare: ”și eu mă bucur foarte mult că l-am găsit pe șoricelul bucătar (Ratatouille). Aaa, da, și eu te iubesc. ”
Poveste de toamnă ploioasă
100% imaginată, spusă și jucată de Tudor cu animalele de jucărie din dotare și redată aici cât mai fidel.
” A fost o dată ca niciodată un tată dinozaur, un copil dinozaur, sora lui pisica și fratele lui tigru. Dintr-o dată, din pamânt a ieșit un porc mistreț (el era stapânul pamântului) care l-a lovit cu copita pe tata dinozaur și pe tigru, fratele pisicii. Tata dinozaur a murit dar dintr-o dată a venit pisica sora tigrului și ea l-a zgâriat cu ghearele pe porcul mistreț, adică l-a zgâriat așa puternic , uite .. (urmează exemplificarea). Porcul mistreț a murit pentru că era rău. Pisica a fost la început o zână pisică, dar porcul mistreț a făcut o magie și pisica a rămas fără vraji, era doar așa o pisică. După aia, tigrul și sora lui pisica au trăit fericiți până la adânci bătrâneți în casa lor din borcan. ”
Toamna se numără grădinițele
Tudor a schimbat gradinița, din această toamnă merge la una publică aflată mult mai aproape de casă. Înscrierea la grădiniță a fost o adevărată aventură: am depus dosarul, l-am văzut pe lista celor acceptați la grupa mijlocie la educatoarea X, iar la începutul anului școlar micuțul nostru urma cu entuziasm orele grupei mici ale educatoarei Y. De ce? Pentru că s-au încurcat dosarele, directoarea grădiniței a demisionat, grupa mijlocie era deja suprasaturată de copii etc.. Nici nu mai contează explicațiile primite.
Oricum totul a fost diferit pentru Tudor iar prichindelul a trebuit să treacă printr-un exercițiu de acomodare. Grupa are un număr dublu de copii față de grădinița precedentă, educatoarea afișează o atitudine dezinteresată, modul de organizare al activităților este destul de diferit. Îmbucurător este că se organizează suficient de multe opționale (calculator, karate, dans, dezvoltare personala etc), au program de engleză intensiv (30 min în fiecare zi), grădinița este curată și dispune de multe jucării și cărți.
Pentru junior, prima săptămână a fost mai dificilă: nu vroia să meargă deloc la grădiniță iar trezitul de dimineață era o aventură, nu-l interesa să-i cunoască pe noii colegi și educatoarea nu îl încânta deloc; treptat însă, a început să-și facă prieteni iar atitudinea lui s-a schimbat. Acum are 6 prieteni pe care îi enumeră pe degete, băieței și fetițe și este motivat să meargă la grădiniță. Dintre toți, Sara este prietena și slăbiciunea lui, îi recunoaște vocea dintr-o mie, se așează lângă ea pe bancă și se aleargă în curtea școlii în fiecare zi. Într-o zi mi-a mărturisit că în timp ce Sara este prietena lui, pe Alexandra o iubeste. ”Ce înseamnă Tudor că o iubești? ” ”Adică, așa, când ne vedem în sala de mese ne facem cu mâna și ne zâmbim.” răspunde Tudor puțin rușinat. ”Păi și nu vă jucați împreună?” ” Nuuu, că nu sunt prieten cu ea. Mă joc cu Sara că ea este prietena mea.”
Praf magic
Tudor are o pijama cu Superman care îi place foarte mult. Uneori seara după ce o îmbracă, mă anunță că trebuie să zboare puțin înainte să meargă la culcare și începe să alerge prin cameră. Într-una din zile a fost mai cuprins de acest rol decât de obicei și m-a abordat foarte serios: Mami, îmi trebuie praf magic! Trebuie să zbor. Du-te și adu-mi praf magic. Dificilă cerere, chiar imposibilă aș spune. Hai și explică de ce păsările zboară (pentru că au aripi) și de ce oamenii nu pot face la fel (pentru că nu au) și Superman este un erou din desene animate nu un om adevărat. M-a ascultat concentrat până la sfârșit și apoi mă întreabă: deci unde e praful meu magic?
Schimbari de primavara
De o saptamana si mai bine, Tudor merge la gradinita scancind, protestand si cerand mereu sa ne intoarcem acasa. Ce nu-i mai place e greu de spus. Il intrebam si ne spune ca ii este prea cald sau nu ii plac jucariile: el prefera acum trenuletele si jocul in bucatarie. Cand acestea nu sunt disponibile, restul nu-l mai incanta. In continuare, optionalul de Germana este pe lista de non grata. I-am propus intr-o zi sa mergem la Germana dar la o alta grupa, cu alta miss. Intrebarea lui: Ce miss? Deci, foarte probabil nu limba este problema ci modul de predare. Intr-una din zile, am avut un mic soc cand a spus ca ii este frica de miss Ally- vesnica lui feblete de pana acum. De ce ii este teama? am intrebat noi. Pentru ca seamana cu o fantoma din Scooby Doo.
Intr-una din zilele trecute, am primit felicitari de la miss pentru eforturile depuse sa-l invatam pe Tudor alfabetul. Micutul nostru scrisese din proprie initiativa tot alfabetul si toate cifrele. Evident ca noi nu facusem nici un efort in acest sens, doar ca prichindelul nostru precoc este fascinat in ultima vreme de cantecelele in engleza. Intr-unul dintre ele, se enumera alfabetul iar Tudor a invatat sa reproduca literele si oral (in engleza) si in scris.
Vestea buna a saptamanii este ca Tudor are un coleg nou, un baietel Matei cu care se poate juca. Prima interactiune nu a fost cea mai fericita, Matei l-a ciupit iar Tudor a ramas suparat pe el.
In ultimul weekend, am mers impreuna cu trenul pana la mare. Drumul de 2.5 h s-a dovedit insa o provocare pentru micul titirez. Nedumerit ca nu poate canta si vorbi tare (cum era obisnuit in masina), s-a plictisit relativ repede de jucarii si tableta si a inceput sa intrebe din 5 in 5 minute daca am ajuns? Cat mai avem? De ce nu ajungem mai repede? etc Nu vom repeta experienta prea curand. Odata reveniti acasa, l-am intrebat pe Tudor cum i s-a parut calatoria cu trenul. Nu i-a placut pentru ca a durat ”o zi si jumatate pana am ajuns la tati”.
La gradinita, se fac pregatiri intense pentru Ziua Mamei. Se va face o serbare in colaborare cu alte grupe iar piticii repeta de zor cantecele si poezii. Ultima perla auzita prin casa: ”Mama-i soare, mama-i vis / Mama-i floare de cais”. Iar cand imi cuprinde fata cu manutele lui si declara cu patos: ”Esti o frumusica!” ramai fara cuvinte.