Month: September 2013

Tudor nu suportă clovnii. Nu știm de ce dar de fiecare dată când zărește unul se sperie, începe să plângă și vrea să fugă cât mai departe de el. S-a întâmplat asta la mare, când ne plimbam pe faleză, iar ieri din nou la petrecerea unei micuțe drăgălașe de 1 an. Îi explicăm că nu are motive de teamă, îl luăm în brațe, totul este inutul; micuțul nu se liniștește până nu dispare din peisaj coloratul personaj.

I-am cumpărat ieri o cutie cu toate animalele junglei și este fascinat. Se joacă cu ele dimineața și seara, le așează, le plimbă, le cântă. Mai avem de cumpărat animalele fermei și am acoperit total capitolul animale.

Un subiect controversat și o mini etapă dificilă dar necesară din viața unui omuleț.. chiar și pentru unul așa drăgălaș cum e al nostru.

Sistemul a fost inițiat la creșă: când unul dintre prichindei făcea o năzbâtie (de exemplu, împingea sau mușca un alt copil), era așezat pe o salteluță (aflată tot în cameră, într-o parte) și stătea acolo câteva minute să se liniștească. În acest timp, i se și explica de ce gestul lui nu a fost potrivit și care au fost consecințele.

Acasă nu am aplicat nici o măsură de acest gen o bună perioadă pentru că nu a fost cazul.. de altfel, nici la creșă Tudor nu a fost mustrat decat 1 dată (pentru o mușcătură aplicată altui băiețel). Ei bine, de câteva luni, Tudor a intrat în perioada lui NU și ne înfruntă în mod constant. Cumva, prin vorbă multă și abaterea atenției către un alt subiect, reușeam să-i abatem focusul și să-l convingem să se îmbrace, să-i schimbăm pampersul etc. Când însă a ajuns în punctul la care ne dădea pumnuleți pentru că nu-l lăsam să procedeze cum vroia el, am decis că e prea mult și l-am trimis la colț. Un colț din cameră, aleator ales, unde stătea 2 minute fără să se joace cu nimic. Am facut asta de vreo 3 ori (maxim) până acum. De fiecare dată, micuțul plânge cu lacrimi cu crocodil cât timp stă acolo, așa că nu stă sigur 2 minute ci mai puțin. Dar nu pleacă din colț și nu face nimic altceva și mă întreb dacă într-adevar înțelege ceea ce îi explicăm noi și leagă cumva acțiunea lui de răspunsul nostru.

Acum la creșă, zilele trecute, a stat pe oliță dupa ce i-a fost oferit un covrig.. oare face vreo conexiune între cele 2 fapte: acțiune și recompensa? Vom vedea pe parcurs.

Tudor are 2 ani și nu mai este bebeluș și trebuie să învețe să facă la oliță – asta îi repetăm noi micuțului pentru a-l încuraja să stea pe oliță, la creșă, la prânz. Vorba bună nu l-a convins pe michiduță, dar un covrig oferit de Dana a reușit. E clar, piticotul nostru poate fi mituit cu mâncare. A acceptat olița și asta e un prim pas în câștigarea bătăliei cu pamperșii.

Micuțul aleargă continuu și vorbește/cântă mult. Exprimă mai multe idei, de cele mai multe ori îl înțelegem, iar de cântat are 2 cântecele preferate pe care le îngână: Iepuraș coconaș și Micul greieraș. De ceva timp este în perioada în care este fascinat de Mickey, iar de câteva zile a descoperit Cartea Junglei și ne cere să i-o citim în fiecare seară, măcar o dată. Uneori cred că visează noaptea scene din carte, pentru că dimineața se trezește plin de vervă și ne povestește de băiețel și ursul Baloo.

L-am intrebat într-o zi ce vrea să se facă când va fi mare? Răspunsul a fost simpatic foc: Winnie Pluș.

Tudor se joacă cu pasiune și în plus este într-o etapă de organizare a noastră și a lucrurilor/animalelor din jur. Se joacă liniștit și apoi dintr-o dată  îl auzim ridicând glasul: mașina gata! (adică stop), pisica nani, mama hai, băiețelul pleci ! (de la tobogan, adică..) O spune ferm, autoritar și gesticulând cu mâna ca să nu existe nici un dubiu. Dacă nu este ascultat, se frustrează.

 

 

Tudor a împlinit 2 ani, prilej pentru toată familia să-i cânte La Mulți Ani (chiar și telefonic unde nu s-a putut altfel) și să-i ureze toate cele. Asta cred că devine șlagar, la cât de mult îi place lui Tudor și cât de des l-a auzit în ultima vreme.. Micuțul a fost întâmpinat acasă cu un tort delicios adus de Bunu și l-am lăsat să-și bage degețelele în el și să guste puțină ciocolată. Evident i-a placut și la fel de evident l-am desprins cu țipete de la masă.

Am mers pentru prima dată la salină, în Slănic Prahova, într-un weekend prelungit ca să prindem acolo și ziua lui Tudor si s-a dovedit a fi o alegere inspirată din mai multe puncte de vedere.  În primul rând, orășelul este aproape de București; apoi, am avut norocul să găsim o pensiune cu o curte imensă și multe animăluțe în jur, pe care Tudor le-a fugărit în voie – mai puțin poneii, nici nu a vrut să se apropie de ei, spre uimirea noastră, după experiența plăcută de la Ferma Animalelor.  Singurul inconvenient al cazării au fost condițiile din cameră, care lăsau puțin de dorit, dar aspectul asta a contat pentru noi,  nu pentru prichindel. Am intrat în salină de 2 ori, iar Tudor nu a apucat să se plictisească:  s-a dat pe tobogane, s-a fugărit cu moto, s-a uitat la desene animate și într-un final a capitulat în brațele lui Dan și a dormit neîntors o oră jumate. Mai puțin plăcut este faptul că am rămas cu nasul înfundat (eu și Tudor), dar sper să treacă în câteva zile.

La pensiune, micuțul a avut parte de multe și diverse interacțiuni: s-a contrat cu o fetiță de 3.5 ani din cauza unei mașinuțe și s-a dat in leagăn și s-a fugărit cu un băiețel de 7 ani.. puțin surprinzător am spune noi, dar asta e, Tudor își selectează partenerii de joacă după criterii doar de el cunoscute.

Am mers în fiecare zi la restaurant la prânz, iar Tudor a avut un apetit de zile mari: supă de pui cu tăiței, ciorba de burtă, șnițel cu cartofi natur și brânză rasă – acesta a fost meniul preferat și devorat de micuț. A mâncat prune din copac și mai apoi struguri și i-au placut.. este un micuț delicios și ne bucurăm că s-a comportat așa bine în public, într-un loc nou.

După scurta evadare în natură alături de noi, dragul dovlecel a revenit la creșă mai pupăcios ca niciodată. În prima zi, le-a fugărit constant pe micuțele Bibi (Bianca) și Ale (Alexandra) ca să le ia in brațe și să le pupe.. un mic cuceritor, ce mai..