La mijlocul lunii, am rezervat din nou un weekend la Slănic Prahova, la salină. Au fost câteva zile pline pentru Tudor, care a alergat iar prin curte dupa orătănii, însoțit de mamaia Ani. Pentru că da, am mers însoțiți de bunici. La întoarcerea în București însă nasul lui Tudor s-a înfundat, el a răgușit și apoi a început să tușească. L-am ținut acasă câteva zile și apoi l-am dus la bunici la mare, care s-au oferit să-l aibă în grijă (adică să-l drăgălească) o săptămână. Concluzia este că nu putem spune cu certitudine dacă vizitele la salină îl ajută pe micuț sau doar îi favorizează răcelile.
La mare, Tudor a stat în casă câteva zile până s-a întremat cu totul, iar apoi a mers în vizită la rude și la plimbare pe malul mării. A fost o încântare: a alergat pe nisip, s-a plimbat și s-a jucat cu multele mașinuțe disponibile. Îi place să se uite la poveștile desene animate, Scufița Roșie și Lupul cu 7 iezi au fost preferatele lui la bunici. Interesantă schimbare de optică pentru că odată întors acasă a revenit la Frumoasa Adormită și 101 Dalmațieni.
Tudor știe să recunoască figuri geometrice și desenează cercurile din ce în ce mai bine. Pronunță mai multe cuvinte (deși nu prea clar, noi înțelegem) și face propoziții din ce în ce mai lungi ( de ex: vine iarna, e frig, nu mergem la apa mare). Este un vorbăreț și jumătate, de dimineață de când se trezește (în jur de 7) vorbește continuu până adoarme. La oliță nici un progres din păcate, nu vrea și pace să stea. La creșă ni se spune că stă și chiar mai face și pipi uneori; acasă nici o șansă, dar nici noi nu-l forțăm.
A început să facă distincția între eu și noi și folosește corect pronumele, iar aici este în totalitatea meritul creșei.
Un fapt amuzant: ultimele 2 dăți când am vorbit cu cei 2 bunici la telefon în mașină a fost pentru a-i felicita și a le cânta La Mulți Ani. Urmarea este că acum când bunicii ne sună, Tudor începe automat să le cânte și le urează Sănătate și Noroc!