Year: 2012

Al doilea Craciun petrecut cu Tudor, al doilea an in care a fost racit, mucos si irascibil in aceasta perioada.  A facut rosu in gat fix cand toata lumea a intrat in concediu de Sarbatori asa ca am mers la urgenta, am doftoricit copilul cu antitermice, aerosoli si antibiotic si dupa 3 doze de Zynat a inceput sa fie mai bine, adica nu a mai facut febra. Pana dupa Anul Nou, cresa este inchisa iar Tudor sta acasa si ar avea timp sa-si revina complet. Poate vom reusi sa-i facem mult amanatul vaccin si sa scapam de o grija.

Partea buna in toata povestea asta cu raceala este ca Tudor a racit dupa 2 saptamani de cresa, este un progres clar fata de perioada de inceput si sper ca va continua tot asa.

In alta ordine de idei, am luat brad artificial si l-am gatit, Tudor a spart un suport de lumanari si a incercat sa traga de globulete.. A fost alintat de bunica, s-a  jucat cu Cata, a primit jucarii pentru ca a fost cuminte si un tricou de peste mari si tari pe care il va purta la vara.

 

După mai bine de 1 lună de absență de la creșă, prichindelul a revenit și totul este în regulă. Nesperat de bine chiar.. nu plânge după noi dimineața, este voios și cu chef de joacă, mănâncă bine și mestecă legumele, doarme la prânz în pătuț normal (fără gratii) și nu a căzut până acum. Azi la prânz i s-a făcut dor de noi pentru că (ni s-a povestit) s-a dus la ușă și spunea: ma-ma, ta-ta, pa-pa.. dar a trecut repede momentul. Singurul aspect de îmbunătățit este somnul de prânz, în sensul că doarme puțin (1-2 ore maxim) și nu adoarme ușor, mai plânge uneori. Având în vedere că din primăvară upgradăm grupa, trebuie să intre treptat în programul bebelanilor mai mari și să-și ajusteze somnul de zi.

Prichindelul nostru mic este în general o gogoșică adorabilă, să-l pui pe pâine în loc de Nutella și să-l devorezi nu altceva. Ei bine, sunt momente din ce în ce mai dese în ultima perioadă când îl apucă o criză de personalitate, are un puseu de nervi și țipă. Țipă ascuțit, strident, protest categoric la un refuz de-al nostru de a face ceva, de a-l lăsa pe el să meșterească ceva sau pur și simplu fără motiv (aparent). Iar noi începem să-i explicăm calm că nu este în regulă, îl întrebăm ce nu-i place și așteptăm să se potolească omulețul.. dar ca răspuns el apucă primele obiecte din jur și le trântește. Uneori, rar ce e drept, ne mai lipește și nouă o palmă pe picior. Apoi se potolește, răbufnirea a trecut spontan cum a început. Am citit și eu câte ceva despre accesele de furie la copii și înțeleg că sunt normale, că există diverse modalități de abordare a lor și că vor trece la un moment dat. Asta nu le face totuși mai plăcute.

Am avut o încercare de trecut, dar am depășit-o cu bine pentru că avem un băiețel curajos și cuminte. 2-3 ore după intervenție a fost cam scâncit și se dorea ținut în brațe de mami, dar treptat a început să se miște, iar până seara mergea și dansa prin cameră. Și pentru că tot suntem porniți să rezolvăm mici probleme și este ferit de creșă o perioadă, vrem să îi facem și vaccinul de 1 an și 1 lună.

Zilele astea, prichindelul a experimentat clătite, găluște de griș în supă și puiul de țară.. verdict favorabil desigur, nu prea am avut mâncăruri pe care să le refuze. Cu apetitul lui bun, a ajuns la greutatea de 11.5 kg, iar în privința lungimii se duce spre 83-84 cm. Iar în partea stângă jos, un premolar a scos colțul, că tot ne gândeam noi că nu i-au mai apărut dințișori noi.

Update 29 nov: azi am testat cătina, amestecată cu brânzica și fructele de la ora 10. Micuțul a mâncat fără probleme, ceea ce este minunat, vom continua.

Multe s-au petrecut în ultima lună.. pe partea pozitivă, avem progresele făcute de prichindel: știe să imite și recunoaște câteva animale, își cunoaște fața (nas, gură etc), mâna și piciorul, arată câți ani are, răspunde la mai multe comenzi simple. Preferata lui este hai la pa-pa, în secunda 2 este în fața ușii de la bucătărie.  Îi place teribil să îi citești, are multe cărticele acum, se înființează la tine cu câteva una pe rând și îți cere să i le povestești. Are un scăunel mic, pe care îl plimbă prin casă ca pe un cărucior și a început să-și construiască singur piramidă din 2 cuburi. Dan încearcă să-l învețe un obicei drăgălaș să ne pupe înainte de culcare și de cele mai multe ori îi reușește. Am început să îl lăsăm la desene animate în timpul zilei, de obicei când îl aburim sau dacă este tare irascibil.. acest lucru nu se întâmplă însă prea des și nici prea mult, în general se plictisește oricum și de desene și începe să facă altceva. Una peste alta, când este bine dispus și se simte bine, gălușca este o încântare.

Pe partea mai puțin favorabilă avem starea lui de sănătate: în ultimele 2 săptămâni l-a chinuit o otită medie, a făcut febră și l-am tratat cu antibiotic 10 zile. Asta desigur combinat cu antitermice, aburit pe nas, picături în nas și aspirat.. începuse mititelul să plângă doar când zărea picăturile. Aburitul l-a suportat bine, poate și din cauză că îl țineam la tv. După n vizite la orl, în sfârșit s-a vindecat se pare, au rămas câțiva mucișori și o ușoară răgușeală uneori, probabil vom scăpa și de ele în timp. Acum ne pregătim psihic pentru o mică intervenție chirurgicală.

În privința mâncatului, este un ștrengar și jumătate: dacă are el chef sau îi este foame, mănâncă orice îi dai, indiferent dacă este mărunțit mic-mic sau nu; dacă nu are el chef însă nu mestecă nicicum și scoate afară mâncarea.. nu știu cum să facem să învețe mai repede să mestece. Cu apetitul stă bine în general, i-am dat și i-a plăcut pâine înmuiată în ciorbă de perișoare, sarmale și murături. Este un mic gurmand.

Somnul pe timpul zilei este o provocare, nu are nici acum un program bine stabilit și de cele mai multe ori adoarme legănat cu pernuța în pătuț; la creșă nu a mai ajuns de 2 săptămâni și se pare că nu va ajunge nici perioada următoare, o cam plătim degeaba dar nu avem alternativă. Dinți noi nu i-au mai apărut, tot 8 are, dar așteptăm premolarii.