2 săptămâni la mare și dovlecelul nostru drag aduce cu un mic african. S-a bronzat frumos, este ciocolatiu și delicios. Am mers la plaja aproape zilnic, dimineața și seara vreo 2 ore, iar Tudor a alergat pe plajă, s-a bălăcit la mal, a mers cu colacul în apa mai adâncă și a făcut forme în nisip.
La malul mării, micul div a avut câteva tentative mai elaborate de socializare. Tudor funcționează după principiul: am găsit, îmi place, e al meu. Așa se face că lua unele jucării de pe plajă, iar când posesorul venea să le recupereze, Tudor enunța convins: Nu băiețelul, nu, Duda! Adică, este jucăria lui de fapt (așa se recomandă Tudor: Duda, spre deruta copiilor mai mari). Ei bine, i-am explicat că nu este frumos să șterpelească jucăriile care nu-i aparțin ci să abordeze proprietarul și să-i propună să se joace împreună. Clar? Da! Bun, se duce Tudor al nostru la micuțul/micuță, își apropie fața la 1 cm efectiv de fața lui/ei și începe prezentarea: Duda (și se arată și cu degetul să nu existe confuzii), băiețelul (sau fetița după caz), găleata, apă, da? Nu primea mereu răspuns, așa că mai încerca o dată. Dacă nici atunci nu era clar, abandona abordarea pacifistă, lua obiectul de interes și începea să se joace cu el. Până la urmă are și diplomația limitele ei..
Tudor nu socializează cu orice copil, aplică el cumva niște filtre și selectează. Dacă însă îl atrage un copil, încearcă să-l ajute. A găsit el un băiețel mai molatec la tobogane și s-a pus Tudor pe încurajat și motivat: hai băiețelul, bravo băiețelul. Micuțul l-a urmat evident și a reușit să traverseze și el toboganul. Exersăm și Mersi de câte ori putem, nu sunt sigură însă că semnificația lui îi este clară piciului.
Am descoperit un loc de joacă acoperit, cu tobogane mari și multe mașinuțe. Am mers acolo cu Tudor de câteva ori și a fost ok, în sensul că a fost fascinat de lucrurile noi și s-a obosit teribil alergând după alți băieței. A avut însă și ghinionul să întâlnească un băiat mai mare și ușor necizelat, care l-a tot ciupit și speriat până s-a supărat Dan și au plecat de la locul de joacă. În general, Tudor îi urmărește pe băiețeii mai mari și încearcă să-i imite, copii mai mici nu-l atrag deloc.
Apropierea de copii mai mari are și un neajuns, este tentat să încerce ce fac ei și poftește la chipsurile pe care ei le ronțăie. Evident discursul despre nutriția sănătoasă nu-și are rostul așa că nu avem ce face, îl îndepărtăm de copil, Tudor scâncește și protestează, iar noi îi oferim covrig sau banană.
