Year: 2013

Este rezistența la schimbare o caracteristică umană? Este! Se putea ca Tudor să facă excepție? Nu se putea!

La creșă, s-a organizat o mini serbare de Halloween și toți copii au fost invitați să vină costumați sau să aducă un obiect specific sărbătorii. Noi am luat un balon dovleac și niște antene de albină și l-am invitat pe Tudor să le încerce. Evident micuțul a refuzat cu desăvârșire, nici nu vroia să le atingă, fugea când ne apropiam de el . Dimineața la creșă, toate fetițele (pentru că doar ele sosiseră) veniseră cochete, costumate în dovlecei, balerine, dansatoare etc. Tudor avea un balon. Evident, la o săptămână după eveniment, micul poznaș s-a obișnuit singur cu antenele atât de tare încât le poartă în fiecare seară, se admiră în oglindă și râde încântat.

Tudor este un năzdrăvan și jumătate, din când în când vine julit sau zgâriat de la creșă pentru că se tot împinge cu ceilalți băieței. Nu că fetele ar face notă discordantă, când își dispută o jucărie se căpăcesc fără discriminare.

Muzica rămâne una dintre preocupările constante , mai nou ia 2 creioane și lovește cu ele în calorifer sau în mobilă și este convins că așa cântă la tobă.. în paralel, unul dintre noi trebuie să cânte la chitară. În ultimul timp, ca rezultat al activităților de la creșă, îi place să (dez)lipească chestii. Desenează bine cercuri, mai mari sau mai mici, iar când l-am întrebat ce face acolo, a zis că o desenează pe Scupița Loșie.

Tudor redescoperă filmulețul Baby Einstein cu animale la fermă dintr-o altă perspectivă; este atent la cuvintele pronunțate în engleză și încearcă să le reproducă. Este mai curios la ce se întâmplă în jurul lui, de multe ori ne întreabă Ce facem? sau Ce-i asta?

Într-un weekend, am fost în vizită la bunici și a rezistat nesperat de bine drumului de 4h +. A dormit ca de obicei dar a avut mai multă răbdare în mașină, și-a făcut singur de lucru cu jucăriile/cărțile din dotare, a cântat. La bunici, a descoperit niște cărți noi, a făcut multe vizite și a savurat cu plăcere struguri din grădină.

 

La mijlocul lunii, am rezervat din nou un weekend la Slănic Prahova, la salină. Au fost câteva zile pline pentru Tudor, care a alergat iar prin curte dupa orătănii, însoțit de mamaia Ani. Pentru că da, am mers însoțiți de bunici. La întoarcerea în București însă nasul lui Tudor s-a înfundat, el a răgușit și apoi a început să tușească. L-am ținut acasă câteva zile și apoi l-am dus la bunici la mare, care s-au oferit să-l aibă în grijă (adică să-l drăgălească) o săptămână. Concluzia este că nu putem spune cu certitudine dacă vizitele la salină îl ajută pe micuț sau doar îi favorizează răcelile.

La mare, Tudor a stat în casă câteva zile până s-a întremat cu totul, iar apoi a mers în vizită la rude și la plimbare pe malul mării. A fost o încântare: a alergat pe nisip, s-a plimbat și s-a jucat cu multele mașinuțe disponibile. Îi place să se uite la poveștile desene animate, Scufița Roșie și Lupul cu 7 iezi au fost preferatele lui la bunici. Interesantă schimbare de optică pentru că odată întors acasă a revenit la Frumoasa Adormită și 101 Dalmațieni.

Tudor știe să recunoască figuri geometrice și desenează cercurile din ce în ce mai bine. Pronunță mai multe cuvinte (deși nu prea clar, noi înțelegem) și face propoziții din ce în ce mai lungi ( de ex:  vine iarna, e frig, nu mergem la apa mare).  Este un vorbăreț și jumătate, de dimineață de când se trezește (în jur de 7) vorbește continuu până adoarme. La oliță nici un progres din păcate, nu vrea și pace să stea. La creșă ni se spune că stă și chiar mai face și pipi uneori; acasă nici o șansă, dar nici noi nu-l forțăm.

A început să facă distincția între eu și noi și folosește corect pronumele, iar aici este în totalitatea meritul creșei.

Un fapt amuzant: ultimele 2 dăți când am vorbit cu cei 2 bunici la telefon în mașină a fost pentru a-i felicita și a le cânta La Mulți Ani. Urmarea este că acum când bunicii ne sună, Tudor începe automat să le cânte și le urează Sănătate și Noroc!

Tudor nu suportă clovnii. Nu știm de ce dar de fiecare dată când zărește unul se sperie, începe să plângă și vrea să fugă cât mai departe de el. S-a întâmplat asta la mare, când ne plimbam pe faleză, iar ieri din nou la petrecerea unei micuțe drăgălașe de 1 an. Îi explicăm că nu are motive de teamă, îl luăm în brațe, totul este inutul; micuțul nu se liniștește până nu dispare din peisaj coloratul personaj.

I-am cumpărat ieri o cutie cu toate animalele junglei și este fascinat. Se joacă cu ele dimineața și seara, le așează, le plimbă, le cântă. Mai avem de cumpărat animalele fermei și am acoperit total capitolul animale.

Un subiect controversat și o mini etapă dificilă dar necesară din viața unui omuleț.. chiar și pentru unul așa drăgălaș cum e al nostru.

Sistemul a fost inițiat la creșă: când unul dintre prichindei făcea o năzbâtie (de exemplu, împingea sau mușca un alt copil), era așezat pe o salteluță (aflată tot în cameră, într-o parte) și stătea acolo câteva minute să se liniștească. În acest timp, i se și explica de ce gestul lui nu a fost potrivit și care au fost consecințele.

Acasă nu am aplicat nici o măsură de acest gen o bună perioadă pentru că nu a fost cazul.. de altfel, nici la creșă Tudor nu a fost mustrat decat 1 dată (pentru o mușcătură aplicată altui băiețel). Ei bine, de câteva luni, Tudor a intrat în perioada lui NU și ne înfruntă în mod constant. Cumva, prin vorbă multă și abaterea atenției către un alt subiect, reușeam să-i abatem focusul și să-l convingem să se îmbrace, să-i schimbăm pampersul etc. Când însă a ajuns în punctul la care ne dădea pumnuleți pentru că nu-l lăsam să procedeze cum vroia el, am decis că e prea mult și l-am trimis la colț. Un colț din cameră, aleator ales, unde stătea 2 minute fără să se joace cu nimic. Am facut asta de vreo 3 ori (maxim) până acum. De fiecare dată, micuțul plânge cu lacrimi cu crocodil cât timp stă acolo, așa că nu stă sigur 2 minute ci mai puțin. Dar nu pleacă din colț și nu face nimic altceva și mă întreb dacă într-adevar înțelege ceea ce îi explicăm noi și leagă cumva acțiunea lui de răspunsul nostru.

Acum la creșă, zilele trecute, a stat pe oliță dupa ce i-a fost oferit un covrig.. oare face vreo conexiune între cele 2 fapte: acțiune și recompensa? Vom vedea pe parcurs.