De o saptamana si mai bine, Tudor merge la gradinita scancind, protestand si cerand mereu sa ne intoarcem acasa. Ce nu-i mai place e greu de spus. Il intrebam si ne spune ca ii este prea cald sau nu ii plac jucariile: el prefera acum trenuletele si jocul in bucatarie. Cand acestea nu sunt disponibile, restul nu-l mai incanta. In continuare, optionalul de Germana este pe lista de non grata. I-am propus intr-o zi sa mergem la Germana dar la o alta grupa, cu alta miss. Intrebarea lui: Ce miss? Deci, foarte probabil nu limba este problema ci modul de predare. Intr-una din zile, am avut un mic soc cand a spus ca ii este frica de miss Ally- vesnica lui feblete de pana acum. De ce ii este teama? am intrebat noi. Pentru ca seamana cu o fantoma din Scooby Doo.
Intr-una din zilele trecute, am primit felicitari de la miss pentru eforturile depuse sa-l invatam pe Tudor alfabetul. Micutul nostru scrisese din proprie initiativa tot alfabetul si toate cifrele. Evident ca noi nu facusem nici un efort in acest sens, doar ca prichindelul nostru precoc este fascinat in ultima vreme de cantecelele in engleza. Intr-unul dintre ele, se enumera alfabetul iar Tudor a invatat sa reproduca literele si oral (in engleza) si in scris.
Vestea buna a saptamanii este ca Tudor are un coleg nou, un baietel Matei cu care se poate juca. Prima interactiune nu a fost cea mai fericita, Matei l-a ciupit iar Tudor a ramas suparat pe el.
In ultimul weekend, am mers impreuna cu trenul pana la mare. Drumul de 2.5 h s-a dovedit insa o provocare pentru micul titirez. Nedumerit ca nu poate canta si vorbi tare (cum era obisnuit in masina), s-a plictisit relativ repede de jucarii si tableta si a inceput sa intrebe din 5 in 5 minute daca am ajuns? Cat mai avem? De ce nu ajungem mai repede? etc Nu vom repeta experienta prea curand. Odata reveniti acasa, l-am intrebat pe Tudor cum i s-a parut calatoria cu trenul. Nu i-a placut pentru ca a durat ”o zi si jumatate pana am ajuns la tati”.
La gradinita, se fac pregatiri intense pentru Ziua Mamei. Se va face o serbare in colaborare cu alte grupe iar piticii repeta de zor cantecele si poezii. Ultima perla auzita prin casa: ”Mama-i soare, mama-i vis / Mama-i floare de cais”. Iar cand imi cuprinde fata cu manutele lui si declara cu patos: ”Esti o frumusica!” ramai fara cuvinte.
