Year: 2014

Tudor a avut serbarea de Crăciun.

Pozele sunt aici.

Filmulețele sunt mai jos:

z7qyq5bs7l

– Tudor, dacă nu ești cuminte, Moș Nicolae îți va aduce o nuielușă.

– Inelușă? Ce-i aia, mama?

– Păi.. uite, Tudor, arată așa (și scot făcălețul din dulap) doar că este mai lungă și mai subțire.

– Și la ce folosește inelușa, mama?

Cam asta a fost conversația noastră înainte de sosirea primului Moș iernatic. De la grădiniță, micuții au primit un pachețel cu o jucărie mică, biscuiți și mandarine. Tudor s-a obișnuit rapid cu gândul că primește cadouri așa că atunci când a găsit în ghetele de acasă doar un ursuleț Barney a fost semi-dezamăgit. A trebuit să scoatem repede din dulap un joc cu broscuțe ca să salvăm reputația Moșului iar partea cea mai bună este că jocul l-a captivat pentru un weekend.

Seara în pătuț, înainte de culcare, inventăm povești și îmi spune ce isprăvi a mai făcut la grădiniță. La un moment dat, mă pupă și îmi spune: ”Ce bine ne distrăm, ca un curcubeu!”

Opționalul de Germană este o provocare: Tudor a participat la câteva sesiuni dar apoi a început să plângă înainte să plece la oră. L-am întrebat ce nu-i place la această oră și a răspuns că atunci i se face dor de noi și plânge. Prin urmare, am pus acest opțional în așteptare pe moment, luăm o pauză și Tudor va reveni la oră doar dacă va dori. Între timp însă – pentru că ne dorim să testăm cât mai multe opționale – l-am înscris pe Tudor la Fun Science. La prima oră de Știință, au făcut baloane din apă și săpun… măcar Tudor a fost încântat.

La grădiniță se desfășoară de zor repetițiile pentru serbarea de Crăciun. Prichindeii dansează pe muzică populară și cântă colinde.

De câteva zile, Tudor are niște așteptări foarte clare referitoare la procesul de depunere copil/colectare copil de la grădiniță. Amândoi ar trebui să-l ducem dar unul și numai unul (în ultima vreme Dan) trebuie să-l ia pentru ca omulețul să fie mulțumit.

În diminețile de weekend, eu și Tudor ieșim pe balcon și ne așezăm fiecare pe un șezlong. Eu îmi beau cafeaua, iar el ceaiul îndulcit cu miere, servit într-o cană mică de tot. Vorbim puțin, mai citim ceva, eventual își aduce și animăluțele din sufragerie.

Tudor-cheiță este o nouă apariție în casa noastră. Din când în când, Tudor încremenește ca o marionetă și ne spune că trebuie să-i întoarcem cheița de la spate ca să poată vorbi sau merge.

În seara asta, întregii familii i-a fost atribuită o culoare: noi 3 suntem portocalii, cei 2 tataie sunt galbeni, iar cele 2 mamaie sunt roșii. Am jucat pentru prima dată jocul Cald/Rece (unul dintre noi ascunde o jucărie, iar celălalt trebuie să o găsească folosindu-se de indiciile de cald/rece pentru stabilirea apropierii de țintă).

Ieri seară, Tudor a încercat să scrie cifrele: unele i-au ieșit destul de bine (1,2,3), altele au rămas pe foaie ca niște mâzgălituri (4 sau 7).

Moment amuzant: unul din cântecele preferate ale lui Tudor în ultima vreme este O Lume Minunata (de Mihai Constantinescu). Drăgălășenia Sa este senzațional când ajunge la versurile: Ieri am fost și noi copii/ Dar timpul ne-a schimbat.

Am început program intensiv de întărire a imunității și zilnic administrăm micuțului următoarele: lăptișor de matcă, polen cu miere și sirop de coacăze.

 

 

– Gata mama, mi-am făcut bagajul!

– Ce bagaj, Tudor?

– Uite, ăsta roșu (o cutie mică și roșie de sandvișuri).

– Păi unde pleci, Tudor?

– Afară, mamă, că a nins și mă dau cu sania.

– Și la ce îți trebuie bagajul?

– Păi trebuie să iau animalele cu mine, să ma joc cu ele când mă dau cu sania. Hai că eu sunt gata, mergem?