Month: March 2012

În sfârșit! Calendaristic, primăvara a început de vreo 3 săptămâni; practic, de doar câteva zile vremea e destul de ok încât să îl ducem pe Tudor în parc. Uneori cu noi, alteori cu bona, micuțul își amintește cum este să fie scos la plimbare și flirtează de zor cu cine poate. Dap, mai nou drăgălașul nu mai dorește să stea întins în cărucior pur și simplu. Păi noi mai suntem bebeluși? Se pare că nu.. Tudor vrea să se ridice în funduleț și se zgâiește de zor la bebelușele și fetițele cu care ne intersectăm pe alei. E tare haios năzdrăvanul nostru.

Revenind la statul în funduleț, avansăm încet dar sigur. Stă din ce în ce mai bine, are stabilitate și se mai joacă uneori în poziția asta. Nimic nu întrece însă plăcerea de a sta în picioare sprijinit de noi sau de pătuț. Mai nou, se ține într-o mână de barele patului, iar cu a doua mână se apleacă după jucării, pernuțe etc pe care le roade apoi ”la înălțime”.

.. a fost identificat pentru prima dată ieri la prânz. Micul intrus a fost depistat prin metoda clasică – mușcătura aplicată de Tudor pe deget și este localizat în față, jos. Asfel, avem o confirmare că agitația micuțului din ultima perioadă a avut o cauză obiectivă. Încercăm să atenuăm suferința odorului aplicând Calgel pe gingie și masând-o sau administrăm Nurofen sirop pentru copii 2.5ml/2 ori pe zi. Deocamdată tratamentul funcționează parțial, adică prichindelul nu mai scâncește atât de mult dar nici liniștit nu este. Oricum, sperăm să îi treacă cât mai repede.

Update 22 martie: este oficial, avem 2 dințișori în față jos, albi, ascuțiți și unul ușor strâmb. Asta e, nu le poți avea pe toate.

… a avut Tudor aseară și automat toată familia. A scâncit din oră în oră și a fost de neconsolat: a mâncat lapte, a fost ținut în brațe, legănat la maxim, nimic nu a funcționat, copilul suferea și plângea. Acum, de ce plângea nu suntem siguri, dar bănuim că un dinte buclucaș vrea să iasă și ne chinuie copilul. La ultima vizită la doctoră, aceasta ne-a avertizat că gingia este crăpată într-un loc și momentul erupției primului dinte nu este departe. Oricum, neplăcut moment.

În altă ordine de idei, odorul a testat ieri pieptul de pui și azi brânzica făcută în casă: succes total, yuppi! Îi plac și le mănâncă cu plăcere, mai ales cărnița a fost devorată, ceea ce este minunat pentru creșterea lui viitoare. Iar în ultimele 3 zile, a mâncat un fruct nou, mango – verdict favorabil din nou, yuppi, yuppi, joy, joy!

Acum 2 zile, Tudor a fost la doctorul pediatru pentru consultul lunar. După 2 minute de groază trăite de micuț – nu a mai recunoscut-o pe doctoră și a început să țipe când s-a apropiat de el, s-au împrietenit din nou. Odorul nostru cântărește 8.5 kg și a ajuns la 70 cm. Are o evoluție bună, iar mâine urmează să facem vaccinul de 6 luni. În privința alimentației, păstrăm fructele pasate și legumele fierte de până acum, dar le vom mai adăuga biscuiți (fără gluten) și respectiv carne fiartă de pui sau ou cu 2-3 picături de ulei de măsline. Spre sfârșitul lunii, vom încerca să facem brânzică în casă pentru copil, asta da provocare, abia aștept să văd ce va ieși!

O bună perioadă de timp, Tudor a exersat mersul de-a bușilea. Nu i-a reușit prea bine, fundulețul e greu și îl trăgea în jos, piciorușele îi mai alunecau în spate și de multe ori ajungea să se deplaseze în spate ca racul, spre amuzamentul tuturor. De câteva zile, a renunțat și s-a axat pe ceva mai provocator pentru el și pentru cei din jur: ridicatul în picioare sprijinit de pătuț, de canapea sau de picioarele lui buni, în funcție de împrejurări. A văzut că se poate așa că acum se ridică tot timpul și nu mai stă o clipă locului. Pentru cine nu l-a văzut desfășurându-se, trebuie spus că odorul nostru se comportă ca un iepuraș Duracell dopat cu Red Bull junior: se răsucește, se târăște, sare ca broasca, se ridică în picioare, cade precum plăcinta și o ia de la capăt. Așa se face că în scurt timp pătuțul a devenit insuficient, micuțul aspiră să exploreze mocheta, fotoliile, biblioteca, în principiu orice intră în raza lui vizuală.

Imediat încântarea noastra s-a transformat în preocuparea pentru siguranța copilului în afara pătuțului. Truse de securizat prizele și colțurile de mobilă știam că există, dar eu doream în plus niște gărdulețe sau panouri cu care să delimitez o parte din cameră și să improvizez un țarc de joacă. Zis și făcut, m-am apucat de căutat pe net și am descoperit o mulțime de gărdulețe și țarcuri de joacă: modele diferite, culori diferite, prețuri diferite – majoritatea destul de mari. Rămâne de văzut acum dacă voi găsi unul potrivit pentru micuțul meu. În orice caz, pernele de prin casă rămân mereu o alternativă de nădejde.