Month: August 2012

De câteva zile bune, Tudor ne ”răsfață” cu o abordare nouă, mai fermă. Astfel, își folosește arătătorul pentru a cere ceva ce nu îi este la îndemână (apă, jucărie, mâncarea de pe masă etc), pentru a arăta sau cere lămuriri despre vreun obiect. Nu ne este prea clar de fiecare dată ce așteaptă de la noi, dar gestul în sine și sunetul scos (ca un semn de întrebare) sunt hotărâte. De asemenea, își exprimă categoric refuzul de a face ceva sau de a înceta să facă ceva, iar dacă încercăm să îl oprim țipă, se aruncă pe jos sau se dă cu capul (încet, cu grijă) de podea. Este muuult mai temperamental decât era anterior, ia noi punem schimbarea și pe seama creșei, unde practic nu prea i se refuză nimic niciodată și probabil se așteptă ca și acasă să se întâmple la fel. Frustrant este că trebuie să ne păstrăm calmul și să îi explicăm în același timp ce și de ce nu este bine în condițiile în care nu suntem deloc siguri că ne înțelege.

Legat însă de capacitatea de înțelegere, micuțul are uneori reacții de o reală precocitate, când – întâmplător sau nu- face exact ceea ce îi ceri tu să facă: aduce jucăria pe care o ceri, își scoate singur jucăriile de sub fotolii folosind un alt obiect etc.

La mare, Tudor este totalmente fascinat de apă și cu greu (adică cu țipete) îl scoate Dan din apă. Se zbate, se răsucește și cu primul prilej o zbughește de pe cearceaf spre mare. În apă, se bălăcește efectiv: nu este interesat de jucării, nu este atras de alți copii, pur și simplu se stropește din cap până în picioare și vrea să înainteze în mare cât mai mult. Știe instinctiv să țină ochii și gura bine închise.

Tudor merge în marșarier. Probabil s-a plictisit de modul uzual de a parcurge distanțele și vrea să revoluționeze sistemul. Așa că.. merge cu spatele până la primul obstacol (pentru că, evident, sunt piedici pe jos iar el nu are ochi la ceafă), cade în fund și reîncepe.

Tudor dansează: pune pianul să cânte și se balansează de pe un picior pe altul, apoi lasă fundulețul în jos ca la genoflexiuni, iar la final se aplaudă. Este senzațional evident.

Suntem în ziua 5 de răceală și credem/sperăm că evoluăm în bine. A mai avut un episod de febră sâmbătă după-amiază și noaptea a fost groaznică, dar ieri a fost mai bine și azi la fel. Tușește mult și e mucos în continuare și cam scâncit la mâncare: tolerează bine laptele, ceaiul etc, cu restul ne luptăm iar la legume și carne am renunțat pentru câteva zile. Ce e de reținut pentru noi din acest episod oribil al vieții de bebeluș este că: febra poate recidiva oricând în primele 3 zile de la debut și este prudent să nu îl scoatem afară în primele 3 zile, episodul de răceala durează 5-7 zile, antibiotice se dau doar în cazul infecțiilor bacteriene (nu virale) și frecțiile cu oțet și apă ajută. De cumpărat și testat Septilin – un sirop de plante care ar trebui să îi întărească imunitatea.. vom vedea ce efect are probabil la iarnă.

Orice minune durează 3 zile. Ideea asta ne-a fost confirmată joi dimineață când, după 3 zile în regulă petrecute la creșă, Tudor s-a trezit cu febră 39 de grade. Am mers la  doctor, am început cu antitermice și până vineri i-a dispărut febra, dar a rămas mucos și cu gâtul roșu. Ne-am anulat orice plan pentru weekend și stăm cu el pe lângă casă  în speranța că se va face bine până luni și va reîncepe creșa. În caz contrar, va trebui să îmi iau concediu.

Schimbând registrul, Tudor este la faza escaladării pragului spre balcon/scărilor, trântirii ușilor și deschiderii sertarelor. Este tare haios el așa cum încearcă să-și bage năsucul peste tot dar trebuie să fim foarte atenți. Mai nou, când ajunge în bucătărie încearcă și ușa de la cuptor.

Se pare că îi plac lămâile: ia una în mână, o trântește pe jos ca pe o minge și apoi îi gustă coaja. Se strâmbă și o ia de la capăt. I-am dat o feliuță mică să mănânce și – cu toate strâmbăturile – nu s-a lăsat până nu a terminat-o.

Tudor a fost înregimentat la creșă, începând de azi. Am zis să o luăm treptat cu adaptarea lui la noul spațiu așa că l-am lăsat doar o jumătate de zi.. timp în care a apucat să mănânce de 2 ori și să doarmă o dată. A plâns când l-a văzut pe Dan că pleacă dar camera plină de jucării și ceilalți bebeluși l-au făcut să uite relativ repede. În rest, s-a mișcat mult prin cameră, a fugărit o minge și a interacționat puțin cu ceilalți pici. Pentru prima zi, a fost bine, vedem cum merg lucrurile in continuare.

Ne-am reîntregit: Tudor s-a întors de la mare și este la fel de adorabil ca înainte. A început să râdă când m-a văzut, a întins mânuțele după mine, după care s-a răsucit din nou către bunic. Clar, s-a creat o legătură între ei.. Totuși, după cât de docil a stat la pupat, cred că i-a fost dor de noi. Tudor este rotund ca și înainte de plecare, a depășit 10 1/2 kg, ceva mai bronzat dar nu prea mult și cu câteva ciupituri de insecte. Merge chiar bine în picioare, bolborosește mult și zâmbește angelic. Are câteva lucruri noi tare drăgălașe, primite de la bunici: colac, tricicleta, bască de marinar și ie cu brâu. Pe ultima a purtat-o cu mândrie de ziua lui, pe faleză. Este un drăgălaș incorigibil și mă bucur că s-a intors.