Year: 2012

Tudor a început noul an din viața lui un pic răcit și nici acum nu i-a trecut de tot. Nu este nimic grav, pur și simplu este roșu în gât, îi curge nasul și mai tușește, dar simplul fapt că nu îi trece de atâta timp este iritant. I-am tot dat siropuri de tuse, l-am aspirat în nas și punem picături, plus Imunal și vitamina C, de 2 zile îl și aburim – la aparatul de aerosoli adică, încercăm de toate doar doar se face gălușca bine.Partea proastă este că, fiind în comunitate, este suficient ca un copil din grupă să fie răcit că brusc toți copii se molipsesc la loc. Doctora ne-a recomandat să îl izolăm de creșă o perioadă, să îi treacă nasul ca să-i putem face vaccinul de 1 an. Vedem dacă vom reuși zilele viitoare..

Prichindelul este voios tare și are chef de joacă, la creșă este zâmbăreț și mănâncă bine, se joacă singur și nu necesită să fie ținut în brațe. Singura problemă să spunem este somnul de zi. Tudor a avut inițial, în perioada de bebelușie, 3 perioade de somn. De vreo 2 luni să zic, s-au făcut 2, iar de vreo 2 săptămâni a rămas 1. Problema nu este numărul de reprize ci timpul cumulat de somn ziua, care a scăzut de la 3 ore la 1 oră jumate spre 2 ore. Astfel încât, după-masa când îl culegem de la creșă micul domn doarme pe el și este mai irascibil. În plus, mai nou, dorește să fie legănat cu pernuța în pătuț ca să doarmă.. mofturi, ce mai. Noaptea doarme mult și bine, dimineața la 8 trebuie să insist eu să se trezească, motiv pentru care i-am devansat puțin programul de spa de seară. În diminețile de weekend, doarme până la 9:30.

Bilanțul de 1 an se prezintă bine, estimez eu: Tudor are 8 dințișori în față cu care poate mesteca (dacă își propune) biscuiți, pâine sau banane. Mănâncă diversificat și este pofticios, dar îl feresc de dulciuri și zahăr. Mai nou, la iaurt, îmi ia lingurița din mână și încearcă să mănânce singur. Merge bine pe picioarele lui și are tentative de escaladare a scărilor și de alergare. Vorbește mult pe limba lui (în casă cu noi mai mult), dar silabele inteligibile sunt câteva: ma-ma, ta-ta, pa-pa, da-da și mai nou minunatul ca-ca. Poate să își aducă aproape un obiect folosind încălțătorul de pantofi (grozavă achiziție!), iar dacă ai 2 cuburi și i-l ceri pe al treilea dintr-o grămadă de jucării îl aduce corect. A învățat să butoneze întrerupătorul de lumină, este fascinat de telefoane și telecomenzi. Este curios, imită ce facem noi (dacă i se pare interesant evident), dansează pe muzică și aplaudă.

La ultima măsurătoare de acum câteva zile, măsura 80 cm și 10.8 kg.

Duminică 02 sept, a fost mare sărbătoare mare în familia noastră: minunea familiei, gălușca drăgălașă a împlinit 1 an! Motiv de petrecere între prieteni, cu baloane, râsete și un tort deosebit. Tudor a fost extraordinar, luat în brațe de toată lumea și drăgălit toată după-masa. A râs tot timpul și a fost extrem de fericit când i-am cântat La Mulți Ani! Seara a căzut frânt de oboseală și a dormit adânc până dimineață. Este clar, îi plac petrecerile, mai ales cele la care este el în centrul atenției. Iar până la următoarea ocazie, nici nu mai este mult, timpul zboară când suntem cu el și este bine-dispus.

De câteva zile bune, Tudor ne ”răsfață” cu o abordare nouă, mai fermă. Astfel, își folosește arătătorul pentru a cere ceva ce nu îi este la îndemână (apă, jucărie, mâncarea de pe masă etc), pentru a arăta sau cere lămuriri despre vreun obiect. Nu ne este prea clar de fiecare dată ce așteaptă de la noi, dar gestul în sine și sunetul scos (ca un semn de întrebare) sunt hotărâte. De asemenea, își exprimă categoric refuzul de a face ceva sau de a înceta să facă ceva, iar dacă încercăm să îl oprim țipă, se aruncă pe jos sau se dă cu capul (încet, cu grijă) de podea. Este muuult mai temperamental decât era anterior, ia noi punem schimbarea și pe seama creșei, unde practic nu prea i se refuză nimic niciodată și probabil se așteptă ca și acasă să se întâmple la fel. Frustrant este că trebuie să ne păstrăm calmul și să îi explicăm în același timp ce și de ce nu este bine în condițiile în care nu suntem deloc siguri că ne înțelege.

Legat însă de capacitatea de înțelegere, micuțul are uneori reacții de o reală precocitate, când – întâmplător sau nu- face exact ceea ce îi ceri tu să facă: aduce jucăria pe care o ceri, își scoate singur jucăriile de sub fotolii folosind un alt obiect etc.

La mare, Tudor este totalmente fascinat de apă și cu greu (adică cu țipete) îl scoate Dan din apă. Se zbate, se răsucește și cu primul prilej o zbughește de pe cearceaf spre mare. În apă, se bălăcește efectiv: nu este interesat de jucării, nu este atras de alți copii, pur și simplu se stropește din cap până în picioare și vrea să înainteze în mare cât mai mult. Știe instinctiv să țină ochii și gura bine închise.

Tudor merge în marșarier. Probabil s-a plictisit de modul uzual de a parcurge distanțele și vrea să revoluționeze sistemul. Așa că.. merge cu spatele până la primul obstacol (pentru că, evident, sunt piedici pe jos iar el nu are ochi la ceafă), cade în fund și reîncepe.

Tudor dansează: pune pianul să cânte și se balansează de pe un picior pe altul, apoi lasă fundulețul în jos ca la genoflexiuni, iar la final se aplaudă. Este senzațional evident.

Suntem în ziua 5 de răceală și credem/sperăm că evoluăm în bine. A mai avut un episod de febră sâmbătă după-amiază și noaptea a fost groaznică, dar ieri a fost mai bine și azi la fel. Tușește mult și e mucos în continuare și cam scâncit la mâncare: tolerează bine laptele, ceaiul etc, cu restul ne luptăm iar la legume și carne am renunțat pentru câteva zile. Ce e de reținut pentru noi din acest episod oribil al vieții de bebeluș este că: febra poate recidiva oricând în primele 3 zile de la debut și este prudent să nu îl scoatem afară în primele 3 zile, episodul de răceala durează 5-7 zile, antibiotice se dau doar în cazul infecțiilor bacteriene (nu virale) și frecțiile cu oțet și apă ajută. De cumpărat și testat Septilin – un sirop de plante care ar trebui să îi întărească imunitatea.. vom vedea ce efect are probabil la iarnă.

Orice minune durează 3 zile. Ideea asta ne-a fost confirmată joi dimineață când, după 3 zile în regulă petrecute la creșă, Tudor s-a trezit cu febră 39 de grade. Am mers la  doctor, am început cu antitermice și până vineri i-a dispărut febra, dar a rămas mucos și cu gâtul roșu. Ne-am anulat orice plan pentru weekend și stăm cu el pe lângă casă  în speranța că se va face bine până luni și va reîncepe creșa. În caz contrar, va trebui să îmi iau concediu.

Schimbând registrul, Tudor este la faza escaladării pragului spre balcon/scărilor, trântirii ușilor și deschiderii sertarelor. Este tare haios el așa cum încearcă să-și bage năsucul peste tot dar trebuie să fim foarte atenți. Mai nou, când ajunge în bucătărie încearcă și ușa de la cuptor.

Se pare că îi plac lămâile: ia una în mână, o trântește pe jos ca pe o minge și apoi îi gustă coaja. Se strâmbă și o ia de la capăt. I-am dat o feliuță mică să mănânce și – cu toate strâmbăturile – nu s-a lăsat până nu a terminat-o.