Year: 2012

Tudor a fost înregimentat la creșă, începând de azi. Am zis să o luăm treptat cu adaptarea lui la noul spațiu așa că l-am lăsat doar o jumătate de zi.. timp în care a apucat să mănânce de 2 ori și să doarmă o dată. A plâns când l-a văzut pe Dan că pleacă dar camera plină de jucării și ceilalți bebeluși l-au făcut să uite relativ repede. În rest, s-a mișcat mult prin cameră, a fugărit o minge și a interacționat puțin cu ceilalți pici. Pentru prima zi, a fost bine, vedem cum merg lucrurile in continuare.

Ne-am reîntregit: Tudor s-a întors de la mare și este la fel de adorabil ca înainte. A început să râdă când m-a văzut, a întins mânuțele după mine, după care s-a răsucit din nou către bunic. Clar, s-a creat o legătură între ei.. Totuși, după cât de docil a stat la pupat, cred că i-a fost dor de noi. Tudor este rotund ca și înainte de plecare, a depășit 10 1/2 kg, ceva mai bronzat dar nu prea mult și cu câteva ciupituri de insecte. Merge chiar bine în picioare, bolborosește mult și zâmbește angelic. Are câteva lucruri noi tare drăgălașe, primite de la bunici: colac, tricicleta, bască de marinar și ie cu brâu. Pe ultima a purtat-o cu mândrie de ziua lui, pe faleză. Este un drăgălaș incorigibil și mă bucur că s-a intors.

Tudor a împlinit ieri 11 luni. Singurul lucru ciudat la acest eveniment fericit este că noi nu am fost prezenți, dar sper că bunicii CT au imortalizat momentul în multe poze. Micuțul a fost expediat la mare acum aproape 2 săptămâni, după plecarea bonei. Se bucură de soare și plajă, are colăcel și tricicletă am aflat și presupunem că este mai bronzat. Urmează să vedem exact în câteva zile, după ce îl recuperăm. Iar săptămâna viitoare este programată creșa, abia așteptăm să vedem cum se acomodează, Dan va sta cu el câteva zile pe acolo să îi fie aproape.

La Multe Luni înainte, Tudor!

Este adevarat ca doar in casa deocamdata, probabil pentru ca este locul familiar si umbla mai usor in picioarele goale decat cu sandalute. Dar merge mult si bine, cade in fundulet cand oboseste, sta putin si o ia de la capat. Are o minge mica si verde mai nou, pe care o fugareste prin casa.

Am ramas fara bona, cel putin pe o perioada de 2-3 saptamani. Are probleme personale de rezolvat si asta e, nu prea avem de ales si trebuie sa ne gandim la alte optiuni. Optiuni care sunt destul de limitate. Pe Tudor il vom trimite la mare la bunici vreo 2 saptamani, dar apoi trebuie gasita o solutie si va fi destul de interesant de vazut cum rezolvam.

 

Tudor al nostru crește și ne dă de înțeles, din ce în ce mai pregnant, că are personalitate. Și nu se teme să și-o manifeste în special când nu este lăsat să facă fix ce are el chef: să se plimbe împingând scaunul, să dărâme cărțile din bibliotecă, să iasă pe balcon etc. Ce face mai exact când nu-i convine ceva? Se trântește pe jos, țipând cât poate și eventual se mai și lovește cu capul de fotoliu sau parchet, în cădere. Moment în care, ghici ce? Țipă și mai tare pentru că s-a lovit… este fun, ce mai! Evident că are deja câteva semne de bună purtare, adică julituri pe picior și cucuie. Am convenit cu Dan că trebuie să fim calmi dar fermi, să nu fim absurzi și să-i interzicem multe lucruri, dar nici să exagerăm cu toleranța… tindem spre echilibru, dar desigur va fi greu să-l obținem.

Acum 3 zile, am mers la doctor să-i verifice buricul ușor ieșit în afară. Are un soi de hernie ombilicală, dar nu se poate face nimic acum, eventual îl operăm la 2-3 ani, dacă vom dori, din considerente strict estetice – nu are prescripție chirurgicală. În schimb, tot atunci, am rezolvat cu decalotarea. A plâns puțin micuțul, dar l-a luat Dan în brațe și s-a potolit ca prin farmec, iar la plecare chiar i-a zâmbit doctorului.

Tudor a învățat să ofere. Studiază un obiect și apoi mi-l întinde mie și zâmbește cu gura până la urechi când îi mulțumesc. După care întinde repede mânuța și își revendică jucăria înapoi. Este un drăgălaș și cred că înțelege când este lăudat.

Prichindelul are mai nou 2 prieteni. Pici mici ca și el, întâlniți în părculețul de lângă bloc, un băiețel și o fetiță. Se mai joacă cu ei la nisip, cu lopățica adusă de bunica și îi place tare mult să lovească mingea cu piciorul. Mingea aparține fetiței, ea a încercat să o recupereze la un moment dat și s-a trezit cu o lopățică în cap din partea lui Tudor. Am încercat noi să-i explicăm manierele micului poznaș, dar mă tem că nu pricepe. În afară de mingii, este foarte atras de trotinetele de plastic: când vede un copilaș de 3-4 ani pedalând pe una, pornește în urmărirea lui, nu are complexe de vârstă.

În această seară, gălușca mică a stabilit un nou record la mersul în picioare: a parcurs singur vreo 2 metri, incluzând și o schimbare de direcție. Oare se pune că merge în picioare sau trebuie să mai exerseze? Evident că nu am reușit să filmăm nici de această dată, până deschidem noi camera trece momentul..