Tudor al nostru crește și ne dă de înțeles, din ce în ce mai pregnant, că are personalitate. Și nu se teme să și-o manifeste în special când nu este lăsat să facă fix ce are el chef: să se plimbe împingând scaunul, să dărâme cărțile din bibliotecă, să iasă pe balcon etc. Ce face mai exact când nu-i convine ceva? Se trântește pe jos, țipând cât poate și eventual se mai și lovește cu capul de fotoliu sau parchet, în cădere. Moment în care, ghici ce? Țipă și mai tare pentru că s-a lovit… este fun, ce mai! Evident că are deja câteva semne de bună purtare, adică julituri pe picior și cucuie. Am convenit cu Dan că trebuie să fim calmi dar fermi, să nu fim absurzi și să-i interzicem multe lucruri, dar nici să exagerăm cu toleranța… tindem spre echilibru, dar desigur va fi greu să-l obținem.
Acum 3 zile, am mers la doctor să-i verifice buricul ușor ieșit în afară. Are un soi de hernie ombilicală, dar nu se poate face nimic acum, eventual îl operăm la 2-3 ani, dacă vom dori, din considerente strict estetice – nu are prescripție chirurgicală. În schimb, tot atunci, am rezolvat cu decalotarea. A plâns puțin micuțul, dar l-a luat Dan în brațe și s-a potolit ca prin farmec, iar la plecare chiar i-a zâmbit doctorului.
Tudor a învățat să ofere. Studiază un obiect și apoi mi-l întinde mie și zâmbește cu gura până la urechi când îi mulțumesc. După care întinde repede mânuța și își revendică jucăria înapoi. Este un drăgălaș și cred că înțelege când este lăudat.
Prichindelul are mai nou 2 prieteni. Pici mici ca și el, întâlniți în părculețul de lângă bloc, un băiețel și o fetiță. Se mai joacă cu ei la nisip, cu lopățica adusă de bunica și îi place tare mult să lovească mingea cu piciorul. Mingea aparține fetiței, ea a încercat să o recupereze la un moment dat și s-a trezit cu o lopățică în cap din partea lui Tudor. Am încercat noi să-i explicăm manierele micului poznaș, dar mă tem că nu pricepe. În afară de mingii, este foarte atras de trotinetele de plastic: când vede un copilaș de 3-4 ani pedalând pe una, pornește în urmărirea lui, nu are complexe de vârstă.
În această seară, gălușca mică a stabilit un nou record la mersul în picioare: a parcurs singur vreo 2 metri, incluzând și o schimbare de direcție. Oare se pune că merge în picioare sau trebuie să mai exerseze? Evident că nu am reușit să filmăm nici de această dată, până deschidem noi camera trece momentul..