A tot plouat în ultimele zile și nici perspectivele nu sunt îmbucurătoare. Iar cum piciul s-a obișnuit să fie scos la plimbare de câteva ori pe zi, acum suferă din cauza vremii și ne face și pe noi să suferim alături de el. Ieri am spus Gata! , i-am cumpărat copertină de ploaie de cărucior și i-am expediat la plimbare – pe Tudor și Dan. S-au întors după 1 oră roșii în obraji și veseli tare.
Prichindelul câștigă zilnic tot mai multă stabilitate în piciorușe. Ieri a stat singur fără sprijin, pe picioarele lui, cam 5 secunde: era ocupat să studieze o jucărie cu ambele mâini și efectiv nu a realizat că nu se mai sprijinea de fotoliu. Mai târziu în cursul serii, a mai avut câteva reprize mai scurte de stat fără suport.
De vreo 2 zile, ultima descoperire a lui Tudor este că poate intra și ieși în/din coșul de rufe. Este haios tare, iar eu mă bucur că nu se panichează când se blochează într-o poziție, ci se împinge, se răsucește până iese la liman. Acum practică lucrul ăsta cât se poate, iar eu am renunțat să îi mai țin rufele murdare în coș – cel puțin până va depăși această fază.