Un subiect controversat și o mini etapă dificilă dar necesară din viața unui omuleț.. chiar și pentru unul așa drăgălaș cum e al nostru.
Sistemul a fost inițiat la creșă: când unul dintre prichindei făcea o năzbâtie (de exemplu, împingea sau mușca un alt copil), era așezat pe o salteluță (aflată tot în cameră, într-o parte) și stătea acolo câteva minute să se liniștească. În acest timp, i se și explica de ce gestul lui nu a fost potrivit și care au fost consecințele.
Acasă nu am aplicat nici o măsură de acest gen o bună perioadă pentru că nu a fost cazul.. de altfel, nici la creșă Tudor nu a fost mustrat decat 1 dată (pentru o mușcătură aplicată altui băiețel). Ei bine, de câteva luni, Tudor a intrat în perioada lui NU și ne înfruntă în mod constant. Cumva, prin vorbă multă și abaterea atenției către un alt subiect, reușeam să-i abatem focusul și să-l convingem să se îmbrace, să-i schimbăm pampersul etc. Când însă a ajuns în punctul la care ne dădea pumnuleți pentru că nu-l lăsam să procedeze cum vroia el, am decis că e prea mult și l-am trimis la colț. Un colț din cameră, aleator ales, unde stătea 2 minute fără să se joace cu nimic. Am facut asta de vreo 3 ori (maxim) până acum. De fiecare dată, micuțul plânge cu lacrimi cu crocodil cât timp stă acolo, așa că nu stă sigur 2 minute ci mai puțin. Dar nu pleacă din colț și nu face nimic altceva și mă întreb dacă într-adevar înțelege ceea ce îi explicăm noi și leagă cumva acțiunea lui de răspunsul nostru.
Acum la creșă, zilele trecute, a stat pe oliță dupa ce i-a fost oferit un covrig.. oare face vreo conexiune între cele 2 fapte: acțiune și recompensa? Vom vedea pe parcurs.