Year: 2013

Tudor are 2 ani și nu mai este bebeluș și trebuie să învețe să facă la oliță – asta îi repetăm noi micuțului pentru a-l încuraja să stea pe oliță, la creșă, la prânz. Vorba bună nu l-a convins pe michiduță, dar un covrig oferit de Dana a reușit. E clar, piticotul nostru poate fi mituit cu mâncare. A acceptat olița și asta e un prim pas în câștigarea bătăliei cu pamperșii.

Micuțul aleargă continuu și vorbește/cântă mult. Exprimă mai multe idei, de cele mai multe ori îl înțelegem, iar de cântat are 2 cântecele preferate pe care le îngână: Iepuraș coconaș și Micul greieraș. De ceva timp este în perioada în care este fascinat de Mickey, iar de câteva zile a descoperit Cartea Junglei și ne cere să i-o citim în fiecare seară, măcar o dată. Uneori cred că visează noaptea scene din carte, pentru că dimineața se trezește plin de vervă și ne povestește de băiețel și ursul Baloo.

L-am intrebat într-o zi ce vrea să se facă când va fi mare? Răspunsul a fost simpatic foc: Winnie Pluș.

Tudor se joacă cu pasiune și în plus este într-o etapă de organizare a noastră și a lucrurilor/animalelor din jur. Se joacă liniștit și apoi dintr-o dată  îl auzim ridicând glasul: mașina gata! (adică stop), pisica nani, mama hai, băiețelul pleci ! (de la tobogan, adică..) O spune ferm, autoritar și gesticulând cu mâna ca să nu existe nici un dubiu. Dacă nu este ascultat, se frustrează.

 

 

Tudor a împlinit 2 ani, prilej pentru toată familia să-i cânte La Mulți Ani (chiar și telefonic unde nu s-a putut altfel) și să-i ureze toate cele. Asta cred că devine șlagar, la cât de mult îi place lui Tudor și cât de des l-a auzit în ultima vreme.. Micuțul a fost întâmpinat acasă cu un tort delicios adus de Bunu și l-am lăsat să-și bage degețelele în el și să guste puțină ciocolată. Evident i-a placut și la fel de evident l-am desprins cu țipete de la masă.

Am mers pentru prima dată la salină, în Slănic Prahova, într-un weekend prelungit ca să prindem acolo și ziua lui Tudor si s-a dovedit a fi o alegere inspirată din mai multe puncte de vedere.  În primul rând, orășelul este aproape de București; apoi, am avut norocul să găsim o pensiune cu o curte imensă și multe animăluțe în jur, pe care Tudor le-a fugărit în voie – mai puțin poneii, nici nu a vrut să se apropie de ei, spre uimirea noastră, după experiența plăcută de la Ferma Animalelor.  Singurul inconvenient al cazării au fost condițiile din cameră, care lăsau puțin de dorit, dar aspectul asta a contat pentru noi,  nu pentru prichindel. Am intrat în salină de 2 ori, iar Tudor nu a apucat să se plictisească:  s-a dat pe tobogane, s-a fugărit cu moto, s-a uitat la desene animate și într-un final a capitulat în brațele lui Dan și a dormit neîntors o oră jumate. Mai puțin plăcut este faptul că am rămas cu nasul înfundat (eu și Tudor), dar sper să treacă în câteva zile.

La pensiune, micuțul a avut parte de multe și diverse interacțiuni: s-a contrat cu o fetiță de 3.5 ani din cauza unei mașinuțe și s-a dat in leagăn și s-a fugărit cu un băiețel de 7 ani.. puțin surprinzător am spune noi, dar asta e, Tudor își selectează partenerii de joacă după criterii doar de el cunoscute.

Am mers în fiecare zi la restaurant la prânz, iar Tudor a avut un apetit de zile mari: supă de pui cu tăiței, ciorba de burtă, șnițel cu cartofi natur și brânză rasă – acesta a fost meniul preferat și devorat de micuț. A mâncat prune din copac și mai apoi struguri și i-au placut.. este un micuț delicios și ne bucurăm că s-a comportat așa bine în public, într-un loc nou.

După scurta evadare în natură alături de noi, dragul dovlecel a revenit la creșă mai pupăcios ca niciodată. În prima zi, le-a fugărit constant pe micuțele Bibi (Bianca) și Ale (Alexandra) ca să le ia in brațe și să le pupe.. un mic cuceritor, ce mai..

Tudor a intrat în etapa în care îi place să spună NU cam la orice și îi place. Hai să schimbăm pampersul.. NU! Hai să punem tricoul.. NU! Hai să.. orice.. NU! Iar dacă reușești cumva să-i schimbi pampersul, să-i pui tricoul, să-l speli pe mâini etc împotriva voinței lui, își ia fața supărată: boticul bosumflat, bărbia în piept, brațele încrucișate.. e delicios rău și-ți vine să-l pupi dar.. NU! Uneori exagerează și ne trage câteva palme sau aruncă cu obiecte, moment în care l-am pedepsit trimițându-l la colț. A stat micuțul acolo câteva minute, plângând din răsputeri cu lacrimi de crocodil, dar nu a plecat.

A găsit și a început să folosească scuza perfectă pentru când nu reușește ceva: nu pot, Duda mic. Interesant este că a început să foloseasca asta și ca argument ca să nu-l certăm și o spune cu fermitate și convingere: mama nu colț Duda mic.. clar nu?

Micuțul nostru nu uită și nu iartă; dacă îl sâcâie un alt copil (țipă la el sau îl îmbrâncește) nu reacționează imediat dar la următoarea mașinuță/tobogan îi întoarce favorul sau îi confiscă jucăria. Am observat lucrul asta de câteva ori în parc la tobogane așa că îl urmărim îndeaproape ca să evităm micile conflicte.

2 săptămâni la mare și dovlecelul nostru drag aduce cu un mic african. S-a bronzat frumos, este ciocolatiu și delicios. Am mers la plaja aproape zilnic, dimineața și seara vreo 2 ore, iar Tudor a alergat pe plajă, s-a bălăcit la mal, a mers cu colacul în apa mai adâncă și a făcut forme în nisip.

La malul mării, micul div a avut câteva tentative mai elaborate de socializare. Tudor funcționează după principiul: am găsit, îmi place, e al meu. Așa se face că lua unele jucării de pe plajă, iar când posesorul venea să le recupereze, Tudor enunța convins: Nu băiețelul, nu, Duda!  Adică, este jucăria lui de fapt (așa se recomandă Tudor: Duda, spre deruta copiilor mai mari). Ei bine, i-am explicat că nu este frumos să șterpelească jucăriile care nu-i aparțin ci să abordeze proprietarul și să-i propună să se joace împreună. Clar? Da! Bun, se duce Tudor al nostru la micuțul/micuță, își apropie fața la 1 cm efectiv de fața lui/ei și începe prezentarea: Duda (și se arată și cu degetul să nu existe confuzii), băiețelul (sau fetița după caz), găleata, apă, da? Nu primea mereu răspuns, așa că mai încerca o dată. Dacă nici atunci nu era clar, abandona abordarea pacifistă, lua obiectul de interes și începea să se joace cu el. Până la urmă are și diplomația limitele ei..

Tudor nu socializează cu orice copil, aplică el cumva niște filtre și selectează. Dacă însă îl atrage un copil, încearcă să-l ajute. A găsit el un băiețel mai molatec la tobogane și s-a pus Tudor pe încurajat și motivat: hai băiețelul, bravo băiețelul. Micuțul l-a urmat evident și a reușit să traverseze și el toboganul. Exersăm și Mersi de câte ori putem, nu sunt sigură însă că semnificația lui îi este clară piciului.

Am descoperit un loc de joacă acoperit, cu tobogane mari și multe mașinuțe. Am mers acolo cu Tudor de câteva ori și a fost ok, în sensul că a fost fascinat de lucrurile noi și s-a obosit teribil alergând după alți băieței. A avut însă și ghinionul să întâlnească un băiat mai mare și ușor necizelat, care l-a tot ciupit și speriat până s-a supărat Dan și au plecat de la locul de joacă. În general, Tudor îi urmărește pe băiețeii mai mari și încearcă să-i imite, copii mai mici nu-l atrag deloc.

Apropierea de copii mai mari are și un neajuns, este tentat să încerce ce fac ei și poftește la chipsurile pe care ei le ronțăie. Evident discursul despre nutriția sănătoasă nu-și are rostul așa că nu avem ce face, îl îndepărtăm de copil, Tudor scâncește și protestează, iar noi îi oferim covrig sau banană.

Este vară, avem o varietate mare de fructe la dispoziție și cel mai minunat este că Tudor mănâncă fructe. Până acum nu a refuzat nimic definitiv și categoric, deși a mai avut unele reticențe. În astfel de cazuri, ce a contat pentru noi a fost exemplul personal (dacă noi mâncăm cu poftă, automat devine și el curios) și faptul că nu insistam prea tare să încerce ceva, în nici un caz nu l-am forțat. Treptat, Tudor a reușit să mănânce în această vară căpșuni, piersici, pepene galben și roșu și fructe de pădure (zmeură, mure etc). Primele 2 dăți le-am blenduit cu 2 lingurițe de miere și 2-3 biscuiți, apoi am lăsat doar fructele și rezultatul este super delicios oricum.

În rest, am cam renunțat să-i mai gătesc separat, ne gândim și preparăm mâncăruri pe care le acceptăm toți 3, atâta doar că sunt mai atentă la cantitatea de sare/condimente.