În sfârșit! Calendaristic, primăvara a început de vreo 3 săptămâni; practic, de doar câteva zile vremea e destul de ok încât să îl ducem pe Tudor în parc. Uneori cu noi, alteori cu bona, micuțul își amintește cum este să fie scos la plimbare și flirtează de zor cu cine poate. Dap, mai nou drăgălașul nu mai dorește să stea întins în cărucior pur și simplu. Păi noi mai suntem bebeluși? Se pare că nu.. Tudor vrea să se ridice în funduleț și se zgâiește de zor la bebelușele și fetițele cu care ne intersectăm pe alei. E tare haios năzdrăvanul nostru.
Revenind la statul în funduleț, avansăm încet dar sigur. Stă din ce în ce mai bine, are stabilitate și se mai joacă uneori în poziția asta. Nimic nu întrece însă plăcerea de a sta în picioare sprijinit de noi sau de pătuț. Mai nou, se ține într-o mână de barele patului, iar cu a doua mână se apleacă după jucării, pernuțe etc pe care le roade apoi ”la înălțime”.