Etapa țipatului

Prichindelul nostru mic este în general o gogoșică adorabilă, să-l pui pe pâine în loc de Nutella și să-l devorezi nu altceva. Ei bine, sunt momente din ce în ce mai dese în ultima perioadă când îl apucă o criză de personalitate, are un puseu de nervi și țipă. Țipă ascuțit, strident, protest categoric la un refuz de-al nostru de a face ceva, de a-l lăsa pe el să meșterească ceva sau pur și simplu fără motiv (aparent). Iar noi începem să-i explicăm calm că nu este în regulă, îl întrebăm ce nu-i place și așteptăm să se potolească omulețul.. dar ca răspuns el apucă primele obiecte din jur și le trântește. Uneori, rar ce e drept, ne mai lipește și nouă o palmă pe picior. Apoi se potolește, răbufnirea a trecut spontan cum a început. Am citit și eu câte ceva despre accesele de furie la copii și înțeleg că sunt normale, că există diverse modalități de abordare a lor și că vor trece la un moment dat. Asta nu le face totuși mai plăcute.