Tudor crește mare, mare până la bec, cum îi spunem noi mereu, iar asta se vede și în ritualul lui de seară. Până acum 2-3 săptămâni, prichindelul mânca laptele, apoi noi ieșeam din cameră și el începea să-și cânte câteva minute până adormea. Acum a crescut, nu mai este bebe și nu-și mai cântă. Mănâncă, se intoarce pe o parte cu fundul la noi și nani până dimineață.
În restul zilei însă, Tudor cântă și dansează, așa ni se comunică de la creșă. Este vesel și zglobiu, atent la cărțile citite, mănâncă singur din ce în ce mai mult, iar zilele trecute a avut primul rendez-vous cu olița. A fost o întâlnire neproductivă, brotăcelul nostru s-a rușinat puțin și nu a produs nimic, dar orice început e mai greu.. o va rezolva el și pe asta.