Să ne prezentăm

Oficial, mă cheamă Tudor. Un nume frumos dar cam puternic pentru un bebeluș, au zis unii.. Eh, asta e, nu o sa fiu bebeluș toată viața. Neoficial, mi se spune în mai multe feluri, am nume de cod – cum spune mami. În maternitate, mi s-a spus Gălușcă, după externare am fost apelat Prichindel și Șmecherie Mică. În ultima perioadă, mami mă strigă Bălică pentru că bălesc continuu și cu entuziasm. Probabil din cauza dințișorilor care trebuie să apară curând.. Pentru bunica din Constanța sunt un Bulgăre de Aur, iar bunica din Bacău afirmă ca semăn cu un Falconeti – da, ați ghicit, am fălcuțe și sunt mândru. Destul de multe nume pentru o persoană așa mică, dar ce să fac, toți mă consideră comoara familiei și mă bagă în seamă cum știu ei mai bine.

Fiindcă pomeneam de mărime, trebuie precizat că la începutul lunii Feb cântăream 7.8 kg și urmează să împlinesc 6 luni pe 02 Mar 2012. Am evoluat destul de bine de la naștere, sunt rotofei și sunt mulțumit de mine. Mami mă ține în brațe în fața oglinzii și spune că am păr bogat de superstar, frunte înaltă de omuleț inteligent, ochi albaștri ca mărgelele, năsuc rotund, obraji fălcoși și gurița ca o inimioară – aici semăn cu tati. Desigur, e posibil să fie puțin subiectivă, dar e cert că sunt frumușel. Iar când zâmbesc și fac gropițe, bag boala în bebelușe – din nou, părerea lui mami.

Dar cum aspectul nu e totul, să vă zic câte ceva despre personalitatea mea. Sunt atent la cei din jur și îmi place să cercetez orice persoană sau obiect nou. Încă din primele clipe de viață, din maternitate, în vreme ce alti bebeluși plângeau, eu îi studiam pe mami, tati, camera, iar asistenta Lili a vorbit cu mine și a concluzionat că sunt precoce. Zâmbesc mult și gânguresc mai ales în ultimele 2 luni, râd cu gura pâna la urechi când joc bau-bau sau când tati mă trimite avion spre tavan. Sunt foarte activ și energic, doctorul pediatru m-a catalogat chiar hiperactiv: mă mișc mereu, mă rostogolesc, smotocesc perna, mă straduiesc să merg de-a bușilea și insist să sar peste burta lui tati. Mai ales în această ultimă preocupare, sunt tare perseverent. Sunt în perioada în care rod orice, dar dacă o jucărie refuză să se lase mușcată mă frustrez, țip un pic și o iau de la capăt. Sunt iremediabil atras de banale sticle de plastic și de telecomenzi, pe care le ochesc imediat și le fugăresc în pat. Nu fac discriminări, îmi place să bumbăcesc orice, de la jucării la lapotpul lui mami. Aș putea spune cu toată încrederea că sunt un bebe fericit.