Blogul lui Tudor

Ieri a avut loc o premieră: eu și Tudor, doar noi 2 adică, am mers la cumpărături în Cora. Un pas mic pentru umanitate, dar unul mare pentru micuț. Și pentru mine, dacă stau bine și mă gândesc. Eu trebuia să fac ceva cumpărături, micuțul era foarte agitat în casă astfel încât am zis să le combin, pe principiul ” cât de greu poate fi ? ”. Greu nu a fost deloc, Tudor a stat liniștit, s-a uitat curios în jur, a studiat legumele și clienții, iar în final a adormit. Atât de adânc că nu s-a trezit nici când am urcat în lift sau am intrat în casă. Așadar, am mai bifat un lucru pe care îl putem face împreună.

Noi – eu și Dan adică – am evitat până acum să ieșim cu prichindelul în locuri aglomerate, gen hipermarketuri. Gurile rele spun că de vină este teama mea de a-l expune pe micuț la niște riscuri suplimentare. Până una-alta, toată lumea știe că locurile suprapopulate pot deveni focare de infecție, mai ales pentru bebeluși, iar parcul a cam fost până acum singura excepție. Ei bine, drăgălașul nostru are deja 8 luni, se dezvoltă bine, așa că am decis să fim mai temerari și să începem să îl mai scoatem în lume. Cora a fost un pas, următorul va fi probabil în weekend când vrem să mergem să îl sărbătorim pe Andrei.

Tudor este în continuare mucos. Înfundat mai bine spus. Are deja vreo 7 zile și nu îi mai trece. Ieri am mers din nou la doctoră, l-a consultat și l-a găsit în regulă. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să începem să îi administram niște picături pentru alergie de sezon: Pivalone și Zirtec. Posibil să nu fie vorba de o răceală, ci de o alergie, mai ales că la coate și gât are în continuare pielea aspră. Așa mă frustrează situația, am senzația că, atunci când e vorba de copii mici, doctori testează toate variantele și medicamentele posibile. Nu prea ai parte de certitudini.

În altă ordine de idei, comoara mică devine un alintat și jumătate. Când se plictisește de stat în căruț/pătuț, întinde mânuțele către tine, te trage de tricou și te soarbe cu ochii lui de căprioară, orice ca să îl iei în brațe. Iar Dan, bunicii, bona sunt victime sigure. În special pentru Dan, micuțul are o slăbiciune clară și permanentă, iar eu nu înțeleg de ce se zice că băiețeii sunt mai atașați de mame. Ce este și mai amuzant este că a început să ne și certe: dacă nu îi convine ceva, se burzuluiește el într-un fel tare haios și trebuie pupat urgent ca să împăcăm copilul.

Update 14 mai: petele roșii de la brațe și gât au dispărut de vreo 2 zile, piticotul are din nou o piele fină ca de bebeluș. Mai nou, folosim la baie ceai de pelin și tărâțe, renunțăm la mușețel pentru moment.

 

Azi prichindelul nostru împlinește 8 luni. Prilej de bucurie în familie și pretext pentru ca bunicul cu barbă albă să cumpere tort și șepcuță haioasă. Toată lumea îl pupă și îl alintă.. este un răsfățat micuțul nostru sau dacă nu este încă are toate șansele să devină. Dolofanul nostru a ajuns la 9.2 kg și 74 cm. Este el cam mucos de câteva zile, dar 2 vizite la doctor ne-au convins că este o răceală simplă și nu are nimic îngrijorător în gât. În rest, voios nevoie mare și cu chef teribil să fie scos la plimbare de câte ori se poate. Afară este temperatură de vară așa că am trecut la mânecă scurtă la body și pantaloni, iar Tudor savurează din plin libertatea de mișcare.

Spre surprinderea tuturor dar mai ales a lui tati, Tudor savurează conopida. Fiartă bine împreună cu dovlecel și cartof, blenduită și amestecată cu un vârf de unt, apoi pusă la cuptor aprox 20 de minute și gata: delicioasa budincă de conopidă este pregătită să fie înfulecată de micul hubba-hubba (adică pofticios). Nimic nu mai contează în timpul mesei: se mânjește până la urechi, bate cu pumnișorii să i se dea lingurița mai repede, nici o jucărie nu mai este atrăgătoare; totul se oprește în loc până când castronelul de budincă este golit. Iar eu m-am entuziasmat atât de tare de acest succes încât voi testa și budinca de broccoli peste câteva zile.

În momentul de față, programul de masă care avantajează scumpetea mică este următorul: la ora 07:00, biberon de lapte simplu, fără cereale; la ora 10:30 brânză calcică cu 1 fruct (măr, pară, banană, mango); la ora 14:00, piure de legume (morcov, cartof, dovlecel, gulie, pătrunjel, albitură etc) cu carne de pui/curcan, ficățel de pui sau gălbenuș de ou; la ora 17:00, budinca de legume mai sus menționată sau iaurt; la ora 20:30, lapte simplu și cu cereale.

Este primul Paște al lui Tudor și îl petrecem în familie în 3.  Iar Tudor este minunat când este cu noi, râde, se joacă liniștit și îți vine să îl mănânci cu tot cu body-ul lui roșu cu iepuraș. Noi am gătit miel și stufat, iar piciului i-am dat la prânz gălbenuș de ou cu legume; acum l-a scos Dan la o siestă în parc. Scăderea de apetit a trecut, este adevărat că în ultimele 2 zile i-am dat să mănânce la distanță de 3 1/2 ore și este în regulă. În schimb, îi scade puțin necesarul de somn zilnic. Numai vește bune pe ziua de azi, petele roșii de la gât și de la cot aproape au trecut – l-am dat de 2 zile cu Nidoflor.

Nu mai vrea și pace: micuțul este foarte încăpățânat mai nou când vine vorba să mănânce fructe și legume. Închide gurița bine bine și nu o mai deschide deloc, zâmbește sau se încruntă din ochi și obrăjori doar, gurița rămâne ferecată. Oricât de haios ar fi el, situația nu îmi convine deloc și nu reușesc să îmi dau seama dacă este o fază temporară sau nu. Nu plânge de foame, nu este apatic, pur și simplu refuză unele mese. Azi mi-am pierdut răbdarea și am sunat-o pe doctoră să îi spun ce se întâmplă și să-i cer sfatul. Prima bănuială este că îi ies dințișori noi, dar vom merge mâine pentru o verificare. Așa nu se mai poate, fălcuțele dolofane sunt în pericol și trebuie acționat cumva.

Update 13 aprilie: se pare că gingia de sus este inflamată și asta poate determina o ușoară iritare și lipsa de apetit. În același timp, trebuie distanțate cumva mesele, să lăsăm să treacă cam 3 1/2 – 4 ore între mese și renunțăm la cereale în laptele de mic dejun.