Ieri a avut loc o premieră: eu și Tudor, doar noi 2 adică, am mers la cumpărături în Cora. Un pas mic pentru umanitate, dar unul mare pentru micuț. Și pentru mine, dacă stau bine și mă gândesc. Eu trebuia să fac ceva cumpărături, micuțul era foarte agitat în casă astfel încât am zis să le combin, pe principiul ” cât de greu poate fi ? ”. Greu nu a fost deloc, Tudor a stat liniștit, s-a uitat curios în jur, a studiat legumele și clienții, iar în final a adormit. Atât de adânc că nu s-a trezit nici când am urcat în lift sau am intrat în casă. Așadar, am mai bifat un lucru pe care îl putem face împreună.
Noi – eu și Dan adică – am evitat până acum să ieșim cu prichindelul în locuri aglomerate, gen hipermarketuri. Gurile rele spun că de vină este teama mea de a-l expune pe micuț la niște riscuri suplimentare. Până una-alta, toată lumea știe că locurile suprapopulate pot deveni focare de infecție, mai ales pentru bebeluși, iar parcul a cam fost până acum singura excepție. Ei bine, drăgălașul nostru are deja 8 luni, se dezvoltă bine, așa că am decis să fim mai temerari și să începem să îl mai scoatem în lume. Cora a fost un pas, următorul va fi probabil în weekend când vrem să mergem să îl sărbătorim pe Andrei.
Tudor este în continuare mucos. Înfundat mai bine spus. Are deja vreo 7 zile și nu îi mai trece. Ieri am mers din nou la doctoră, l-a consultat și l-a găsit în regulă. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să începem să îi administram niște picături pentru alergie de sezon: Pivalone și Zirtec. Posibil să nu fie vorba de o răceală, ci de o alergie, mai ales că la coate și gât are în continuare pielea aspră. Așa mă frustrează situația, am senzația că, atunci când e vorba de copii mici, doctori testează toate variantele și medicamentele posibile. Nu prea ai parte de certitudini.
În altă ordine de idei, comoara mică devine un alintat și jumătate. Când se plictisește de stat în căruț/pătuț, întinde mânuțele către tine, te trage de tricou și te soarbe cu ochii lui de căprioară, orice ca să îl iei în brațe. Iar Dan, bunicii, bona sunt victime sigure. În special pentru Dan, micuțul are o slăbiciune clară și permanentă, iar eu nu înțeleg de ce se zice că băiețeii sunt mai atașați de mame. Ce este și mai amuzant este că a început să ne și certe: dacă nu îi convine ceva, se burzuluiește el într-un fel tare haios și trebuie pupat urgent ca să împăcăm copilul.
Update 14 mai: petele roșii de la brațe și gât au dispărut de vreo 2 zile, piticotul are din nou o piele fină ca de bebeluș. Mai nou, folosim la baie ceai de pelin și tărâțe, renunțăm la mușețel pentru moment.