Author: Diana

Minunata silabă a fost rostită de Tudor azi luni 14 mai, la ora 19:05, în timpul plimbării de seară. Micuțul ședea ca un pașă în cărucior și smotocea păturica și deodată îl aud: a-ma-ma. Yuppi, yuppi, joy, joy, pufoșenia mică a început să spună ceva inteligibil!

Urmează: ta-ta, be-be și A-ca-pul-co. De ce Acapulco? Pentru că melodia asta antică și de demult era la radio seara când Tudor continua să repete cu vocea lui diafană mult așteptata silabă.

Tudor și-a făcut oficial intrarea în societatea selectă a bebelușilor participând la petrecerea de 3 anișori a lui Andrei. Astfel, prichindelul a avut ocazia să socializeze de aproape și să se joace cu alți copilași. Faptul că toți erau mai mari decât el nu l-a împiedicat pe micul temerar să cerceteze de aproape jucăriile lor, să îi împingă la nevoie ca să ajungă la o jucărie anume și să râdă la toată lumea. A fost minunat, ce mai, nici nu ne așteptam să reacționeze așa bine față de atâtea persoane noi.

Am mai doborât o bariera alimentară, după 8 luni putem începe să consumăm alimente ce conțin gluten: biscuiți, cereale etc. Acestea fiind stabilite și confirmate de doctor, i-am dat șmecheriei mici biscuiți cu aromă de banană (his favourite) pe care el i-a morfolit și studiat curios. Am mai aflat că iaurtul BabyYogo nu este singura variantă posibilă de iaurt pentru copil, putem încerca și iaurturile simple obișnuite  de la Napolact/Covalact/Campina. În plus, îi putem da și mămăliguță cu brânzică Făgăraș. Azi vom încerca prima dată, abia aștept să văd rezultatul.

Update 14 mai: prima încercare de a-i da mămăliguță s-a soldat cu un eșec, piciul nu a savurat acest fel de mâncare.

Tudor nu vorbește încă, nici măcar silabe nu emite decât rar și accidental.  În schimb, își folosește gurița, limba și cei 2 mini incisivi ca să producă tot felul de sunete și asta se întâmplă destul de des. Nouă ne place să credem că sunt sunete precursoare cuvintelor, dar poți ști?

Când vede borcănelul cu iaurt sau laptopul în brațele lui mami, trepidează tot și mârâie nerăbdător. Sunetul cheii în broască îl face să devină atent, iar dacă pe ușă intră tati, să vezi chiote de bucurie și zâmbet până la urechi. Când adoarme își cântă singur spunem noi, iar sunetul este similar unui tors de pisică. Bolborosește în căruț la plimbare în timp ce își studiază mânuțele, gângurește cu jucăriile și ne ceartă dacă nu îi convine ceva. Desigur, nu trebuie uitate țipetele isterice scoase dacă îi este foame/somn și care trebuie tratate cu muuuuult calm. Ultima descoperire în materie este stropitul nostru și al lui cu legumele sau iaurtul sau orice îi dăm: ține mâncarea în guriță și bolborosește cumva astfel încât o scuipă în față. Deși el pare amuzat, faza în sine nu este deloc haioasă, mai ales dacă ești în raza lui de acțiune.

Ieri a avut loc o premieră: eu și Tudor, doar noi 2 adică, am mers la cumpărături în Cora. Un pas mic pentru umanitate, dar unul mare pentru micuț. Și pentru mine, dacă stau bine și mă gândesc. Eu trebuia să fac ceva cumpărături, micuțul era foarte agitat în casă astfel încât am zis să le combin, pe principiul ” cât de greu poate fi ? ”. Greu nu a fost deloc, Tudor a stat liniștit, s-a uitat curios în jur, a studiat legumele și clienții, iar în final a adormit. Atât de adânc că nu s-a trezit nici când am urcat în lift sau am intrat în casă. Așadar, am mai bifat un lucru pe care îl putem face împreună.

Noi – eu și Dan adică – am evitat până acum să ieșim cu prichindelul în locuri aglomerate, gen hipermarketuri. Gurile rele spun că de vină este teama mea de a-l expune pe micuț la niște riscuri suplimentare. Până una-alta, toată lumea știe că locurile suprapopulate pot deveni focare de infecție, mai ales pentru bebeluși, iar parcul a cam fost până acum singura excepție. Ei bine, drăgălașul nostru are deja 8 luni, se dezvoltă bine, așa că am decis să fim mai temerari și să începem să îl mai scoatem în lume. Cora a fost un pas, următorul va fi probabil în weekend când vrem să mergem să îl sărbătorim pe Andrei.

Tudor este în continuare mucos. Înfundat mai bine spus. Are deja vreo 7 zile și nu îi mai trece. Ieri am mers din nou la doctoră, l-a consultat și l-a găsit în regulă. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să începem să îi administram niște picături pentru alergie de sezon: Pivalone și Zirtec. Posibil să nu fie vorba de o răceală, ci de o alergie, mai ales că la coate și gât are în continuare pielea aspră. Așa mă frustrează situația, am senzația că, atunci când e vorba de copii mici, doctori testează toate variantele și medicamentele posibile. Nu prea ai parte de certitudini.

În altă ordine de idei, comoara mică devine un alintat și jumătate. Când se plictisește de stat în căruț/pătuț, întinde mânuțele către tine, te trage de tricou și te soarbe cu ochii lui de căprioară, orice ca să îl iei în brațe. Iar Dan, bunicii, bona sunt victime sigure. În special pentru Dan, micuțul are o slăbiciune clară și permanentă, iar eu nu înțeleg de ce se zice că băiețeii sunt mai atașați de mame. Ce este și mai amuzant este că a început să ne și certe: dacă nu îi convine ceva, se burzuluiește el într-un fel tare haios și trebuie pupat urgent ca să împăcăm copilul.

Update 14 mai: petele roșii de la brațe și gât au dispărut de vreo 2 zile, piticotul are din nou o piele fină ca de bebeluș. Mai nou, folosim la baie ceai de pelin și tărâțe, renunțăm la mușețel pentru moment.