Tudor nu vorbește încă, nici măcar silabe nu emite decât rar și accidental. În schimb, își folosește gurița, limba și cei 2 mini incisivi ca să producă tot felul de sunete și asta se întâmplă destul de des. Nouă ne place să credem că sunt sunete precursoare cuvintelor, dar poți ști?
Când vede borcănelul cu iaurt sau laptopul în brațele lui mami, trepidează tot și mârâie nerăbdător. Sunetul cheii în broască îl face să devină atent, iar dacă pe ușă intră tati, să vezi chiote de bucurie și zâmbet până la urechi. Când adoarme își cântă singur spunem noi, iar sunetul este similar unui tors de pisică. Bolborosește în căruț la plimbare în timp ce își studiază mânuțele, gângurește cu jucăriile și ne ceartă dacă nu îi convine ceva. Desigur, nu trebuie uitate țipetele isterice scoase dacă îi este foame/somn și care trebuie tratate cu muuuuult calm. Ultima descoperire în materie este stropitul nostru și al lui cu legumele sau iaurtul sau orice îi dăm: ține mâncarea în guriță și bolborosește cumva astfel încât o scuipă în față. Deși el pare amuzat, faza în sine nu este deloc haioasă, mai ales dacă ești în raza lui de acțiune.