Author: Diana

Știu că este cam devreme să mă pronunț, dar Tudor are toate șansele să devină un mic maniac al ordinii și disciplinei. Nu în ceea ce îl privește fix pe el desigur, ci în alte privințe. De pildă, dacă este focusat pe o activitate (aranjare cercuri să spunem), iar noi îl strigăm, mai întâi termină ce începuse și apoi vine alergând. I-am cumpărat scăunel pe care se poate urca la baie să ajungă la chiuvetă. Ei bine, acel scăunel trebuie să stea într-un singur loc, iar dacă este așezat – din stranii motive – mai la stânga sau la dreapta, va fi îndreptat de Tudor. Nu poate sta și mânca în bucătărie dacă ușile sunt deschise, trebuie închise mai întâi, chiar dacă pentru asta se întrerupe de la masă, coboară de pe scaun și le închide singur.. Concludent, așa-i?

Tudor doarme somnul de zi lângă noi, de obicei în weekend. De multe ori, el se trezește primul dupa o oră jumate – două, dar nu spune nimic și se mișcă ușor de tot ca să nu ne trezească.. Când totuși decide el că am dormit destul, se apropie și ne pupă pe obraz. Trebuie să te trezești atunci, nu ai încotro..

De azi, micuțul are o motocicletă enduro pentru copii – da, așa se numește în magazin. În realitate, este o motocicletă din plastic pe 3 roți. Ei bine, noua Moto este noul lui prieten, îi place teribil, vrea să mănânce împreună și să se uite la desene amândoi, este haios foc. Sunt curioasă cât o să-l țină interesul pentru Moto.

Șlagărul de mare succes la prichindei ”10 Degețele”, care îi place teribil lui Tudor, l-a ajutat să înțeleagă mai bine diferența dintre Da și Nu. Să înțeleagă, nu să aplice neapărat, să fie clar pentru toată lumea.. Bănuiala noastră este că oricum el înțelege ceea ce i se spune și cam știe deja ce are voie să facă și ce nu, dar aplică doar când îi convine.

De vreo 2 weekenduri, facem pateu de casă, adică ficăței de pui fierți bine și smotociți cu lapte și unt. Piciul îl mănâncă foarte bine pe pâine și mă bucur. Tot pe pâine dimineața, îi place să mănânce Almette: cu miere sau nu, pe pâine prăjită sau nu, lui îi place mult.. ca și pastele cu brânză și unt. Ce mai, avem tot mai multe combinații culinare de succes.

Atitudinea la creșă este puțin schimbată. Avem un băiețel în grupă mai mare decât majoritatea, energic și ușor vulcanic. Dacă până de curând, Tudor fugea din calea lui sau se ferea de el (ca urmare a unor căpăceli anterioare sau zgârieturi), acum se joacă împreună. Tudor a prins mai mult curaj dar și impulsul de a riposta, așa că îl mai pune și el pe fugă. Mai mult decât atât, l-am văzut pe Tudor cum îl smotocea pe unul dintre băiețeii mai mici, iar apoi l-a mângâiat. O fi și asta o modalitate de a interacționa la -2 ani..

Tudor încearcă tot mai mult să vorbească, să copieze ceea ce spunem noi. Nu prea îi iese evident și rezultatul e unori haios, dar efortul merită apreciat. În rest, e un alintat și jumătate și un șantajist sentimental.

 

Ei bine, da, nu este niciodată prea devreme pentru o ședință cu părinții, nici măcar la 1 an jumate. Am avut așadar ocazia excelentă să-i cunoaștem pe ceilalți părinți din grupă, să ascultăm obiectivele lui Miss pentru grupă și să ne exprimăm preocupările, ceea ce mie mi s-a părut minunat. Mai ales că remarcile erau deghizate în glume și spuse relaxat, la modul ”băiețelul tău îl iubește cam mult pe al meu, îl mușcă des.. ”. Interesantă experiența, în orice caz.

Tudor s-a acomodat cu ideea că viața lui are nevoie de culori și desene și nu se mai ferește atât de ele; în continuare însă, nu-i place să stea murdar pe mânuțe. Încearcă să spună cuvinte noi, să ne imite, uneori îi iese și ” acasă”, ”jumate” sau ”altul ”. Este simpatic el așa cum se aruncă în brațele noastre când îl luăm de la creșă, ne pupă sau se aruncă pe noi în pat cu mânuțele perfect ridicate în sus, ca un mic gimnast la olimpiada.

Tudor a atins un nou nivel de adorabilitate. Săptămânal atinge un nou record și nu știu cât de drăgălaș mai poate deveni.. Vine la noi, ne prinde fața în mânuțele lui și ne pupă, de multe ori cu țoc; după care pleacă indiferent și își vede de ale lui. Zâmbește șăgalnic, se alintă când are chef, se bagă în sufletul tău să-l iei în brațe și râde mult. Dansează când aude o melodie care îi place și vorbește mult-mult pe limba lui. Se ceartă cu animalele din carte sau de la TV sau le explică ceva gesticulând mult cu degețelul lui minuscul. Același dialog înfocat îl are și cu cățeii din parc..

Apropos de parc, a învățat să se joace un pic într-un tobogan mai mare cu tunel și scări micuțe și îi place teribil. Este prietenos cu copiii din parc, se apropie de ei, încearcă să-i atingă sau să-i pupe după caz. Are o problemă însă cu mânuțele murdare.. cum atinge puțin nisip sau apă sau orice, vine repede la mine să-l șterg. Până nu este curat, nu se poate juca și stă cu mănuțele ridicate.

A învățat și insistă să mănânce singur cu lingurița sau furculița; îl las doar când vine vorba de legume fierte sau iaurt, ceva consistent oricum, altfel ar dura o veșnicie și ar fi mai multă mâncare pe el decât în stomac.

La creșă are mai mult de 2 săptămâni de mers continuu, îi dau zilnic suc de cătină (fără zahăr, fără miere) și sirop de imunitate.

Am ascultat azi o prezentare TEDx în care un cercetător/pediatru/părinte explica efectele suprastimulării creierului la copii de până 3 ani. Succesiunea rapidă de imagini în desenele animate sau filmulețe, culorile stridente, zgomotele puternice suprasolicită copilul și generează mai târziu tulburări de atenție și concentrare plus agitație crescută.  Nimic nou până aici. Dar unul dintre exemplele date de astfel de fimulețe nu tocmai indicate a fost… ei bine, da, fix Baby Einstein- animale la fermă. Ce ascultă Tudor de câteva zile, nedezlipit de calculator! Mie una nu mi s-a părut un clip agitat, dar se pare că așa este considerat.. cel puțin de unii pediatri. Ca urmare, o să mai reducem frecvența vizionării filmulețului în cauză, să fim siguri.. Tudor este în general activ, nu are nevoie de stimulente.

Linkul este aici: http://www.ftk.ro/pagina-parintilor/articole-interesante/educatia-timpurie