Șlagărul de mare succes la prichindei ”10 Degețele”, care îi place teribil lui Tudor, l-a ajutat să înțeleagă mai bine diferența dintre Da și Nu. Să înțeleagă, nu să aplice neapărat, să fie clar pentru toată lumea.. Bănuiala noastră este că oricum el înțelege ceea ce i se spune și cam știe deja ce are voie să facă și ce nu, dar aplică doar când îi convine.
De vreo 2 weekenduri, facem pateu de casă, adică ficăței de pui fierți bine și smotociți cu lapte și unt. Piciul îl mănâncă foarte bine pe pâine și mă bucur. Tot pe pâine dimineața, îi place să mănânce Almette: cu miere sau nu, pe pâine prăjită sau nu, lui îi place mult.. ca și pastele cu brânză și unt. Ce mai, avem tot mai multe combinații culinare de succes.
Atitudinea la creșă este puțin schimbată. Avem un băiețel în grupă mai mare decât majoritatea, energic și ușor vulcanic. Dacă până de curând, Tudor fugea din calea lui sau se ferea de el (ca urmare a unor căpăceli anterioare sau zgârieturi), acum se joacă împreună. Tudor a prins mai mult curaj dar și impulsul de a riposta, așa că îl mai pune și el pe fugă. Mai mult decât atât, l-am văzut pe Tudor cum îl smotocea pe unul dintre băiețeii mai mici, iar apoi l-a mângâiat. O fi și asta o modalitate de a interacționa la -2 ani..
Tudor încearcă tot mai mult să vorbească, să copieze ceea ce spunem noi. Nu prea îi iese evident și rezultatul e unori haios, dar efortul merită apreciat. În rest, e un alintat și jumătate și un șantajist sentimental.