Ei bine, da, nu este niciodată prea devreme pentru o ședință cu părinții, nici măcar la 1 an jumate. Am avut așadar ocazia excelentă să-i cunoaștem pe ceilalți părinți din grupă, să ascultăm obiectivele lui Miss pentru grupă și să ne exprimăm preocupările, ceea ce mie mi s-a părut minunat. Mai ales că remarcile erau deghizate în glume și spuse relaxat, la modul ”băiețelul tău îl iubește cam mult pe al meu, îl mușcă des.. ”. Interesantă experiența, în orice caz.
Tudor s-a acomodat cu ideea că viața lui are nevoie de culori și desene și nu se mai ferește atât de ele; în continuare însă, nu-i place să stea murdar pe mânuțe. Încearcă să spună cuvinte noi, să ne imite, uneori îi iese și ” acasă”, ”jumate” sau ”altul ”. Este simpatic el așa cum se aruncă în brațele noastre când îl luăm de la creșă, ne pupă sau se aruncă pe noi în pat cu mânuțele perfect ridicate în sus, ca un mic gimnast la olimpiada.