Etapa lui De Ce? a debutat de ceva timp și se manifestă în forță. Vorbește mult, clar și pune întrebări încuietoare. Ultima nedumerire de ieri: de ce au casele acoperiș? Ca să ne ferim de ploaie am spus noi, în pană de idei. Păi, a continuat Tudor, eu vreau să dăm acoperișul jos după ce se termină ploaia ca să văd cerul. Ok, hai să vedem cum răspundem la asta.. Îmi place că face asocieri și are logică în afirmații, plus că ține minte întâmplari din zilele precedente.
Am mers în parc, am închiriat o bicicletă cu 3 locuri și ne-am plimbat jumătate de oră. Tudor a stat confortabil așezat între noi 2 și a vorbit tot timpul. De ce apeși pedala? De ce mergem aiurea pe aici? Da, aiurea, așa a spus pentru că ne plimbam pe alei, fără o țintă anume adică. De ce nu pot și eu să țin volanul? Vreau să țin volanul etc. După jumătate de oră, nu știu ce ne durea mai tare: picioarele sau capul. Discursul a culminat cu replica din final. Am coborât din bicicletă, iar Tudor a declarat solemn: Am obosit, hai să mergem acasă.
Încercăm să ne ținem în continuare de programul de seară și la 9:30 maxim să fie în pătuț. Mai nou, se implică și el în prepararea laptelui și este foarte dedicat activității. Am inserat în ritual povestea de seară (și ar fi bine ca versiunile de la o seară la alta să coincidă pentru că altfel te corectează) și uneori și un cântecel urmat de o ședință de mângâiat/masaj; când începe să-l ia somnul, te concediază fără menajamente: gata!