Refuzuri

Tudor, un omuleț drăgălaș de altfel și plin de calități, are totuși 2 defecte. Mici, mici dar totuși defecte: are momente când nu ascultă/nu face ce îi spui și refuză/amână folosind orice pretext să facă curat printre jucării. ,,Tudor, te mai dai o dată pe tobogan și apoi mergem acasă,,. ,,NU!,, răspunde micuțul, zâmbind șăgalnic și continuă să se joace la tobogan. În același timp, te urmărește cu privirea, să fie pe fază dacă cumva te apropii de el prea mult să-l duci acasă de-o aripă. ,, Tudor, strânge jucăriile aruncate pe jos!” ,,Mama, planul meu era să le strângi tu” declară el cu nonșalanță sau amână momentul pentru după când va termina…orice face el în momentul respectiv. În astfel de situații, șantajul funcționează uneori, alteori este suficient să-i mai spui o dată și se conformează, iar câteodată nu merge nici o abordare pacifistă și trebuie să fim mai fermi – caz în care se lasă cu țipete și scâncete. În orice caz, răbdarea noastră este testată sistematic.