Luca a plecat la altă grădiniță. Luca era prietenul lui Tudor și unul dintre puținii băieței rămași în grupă. Acum a rămas Tudor cu încă un băiețel si vreo 6 fetițe. Tot e bine, ar fi putut fi singurul băiețel din grupă. Ce m-a preocupat pe mine mai mult a fost impactul emoțional pe care această ”despărțire” ar putea să o aibă asupra prichindelului nostru. La început, îl menționa pe Luca destul de des, era principalul motiv de încântare dimineața când porneam spre grădiniță. După plecarea lui, nu-l mai pomenește deloc. Dacă e supărat, nu arată. Pare trist uneori, dar nu putem ști care e motivul real. În urmă cu câteva zile ne-am făcut curaj și am încercat să-i explicăm lui Tudor situația. Părea confuz: ”nu știu ce tot spui acolo, Luca e prietenul meu” repeta el.
Tudor vorbește/povestește singur uneori; ultima oară când l-am întrebat cu cine vorbește ne-a răspuns: ”cu puiul de lângă mine”. Nu era nici un pui evident, iar când am încercat să merg pe partea respectivă nu m-a lăsat. Este a doua sau a treia oară când se întâmplă asta, deși animalul ales însoțitor diferă.
Luna asta toate opționalele sunt deschise testării, azi micuții au avut lecția de dans. I-am cerut detalii lui Tudor, mi-a povestit câte ceva, pare să-i placă. Să vedem cum decurg și celelalte.