Anul acesta în Septembrie, planetele s-au aliniat și noi am sărbătorit ziua lui Tudor pe plaja turcească, însoțiți de tataia Ovidiu.
A fost o excursie-experiment, cam totul a fost nou iar ce era consacrat în rutina zilnică a fost testat. Dar să începem cu începutul: am plecat cu mașina dimineața la ora 5, Tudor s-a trezit de-a binelea când l-am ridicat din pătuțul lui dar în mașină a adormit la loc liniștit. Pe drum, a fost neașteptat de cuminte și înțelegător: s-a jucat cu mașinuțele și a răsfoit cărțile luate pentru drum, a cântat și s-a uitat pe geam. La sfârșitul călătoriei, trăgând linie, am ajuns la concluzia surprinzătoare că n-am făcut nici o pauză special pentru Tudor, a suportat foarte bine drumul lung și nu s-a plictisit.
Ora de culcare seara s-a decalat ajungând aproape de 22.00. După cină, mergeam de obicei la o plimbare pe faleză, apoi reveneam în cameră pentru lapte și povestea de seară. Tudor a dormit cu tataia Ovidiu, ceva nou pentru el, dar s-a adaptat minunat și s-a bucurat: bunicul era solicitat zilnic pentru povești, mângâiat și călărit pe spate. Somnul de prânz a fost obligatoriu și necesar, după plaja și bălăcitul de dimineață ajungea frânt de oboseală și dormea aproximativ 2 ore.
I-am luat colac micuțului și i-a plăcut teribil să stea în apă: dădea din mâini și picioare și înota până la noi sau lenevea pe spate dirijând o orchestră imaginară. De ziua lui, i-am făcut o surpriză plăcută și am mers la Aqua Parkul din stațiune. A fost încântat, s-a dat pe tobogane curajos și curios, s-a stropit și s-a fugărit cu o fetiță turcă fără să înțeleagă o iotă din ce spunea ea. După-masă când valurile mării erau mai mari, Tudor se mobiliza să le înfrunte după ce își arăta, încorda și pupa bicepșii. Așa cică face ariciul.
Cu prilejul acestei excursii, am încercat să-i explicăm conceptul de altă limbă sau limbă străină. Rezultatul a fost că ne-a pus pe toți să-i arătăm limba ca să vadă dacă e diferită. El a fost dezamăgit că avem limbile asemănătoare, iar pentru noi a fost clar că nu a priceput nimic.
Singura problemă cu care ne-am confruntat în această excursie a fost mâncarea. A fost multă, variată și gustoasă dar Tudor vroia doar pilaf sau paste sau amândouă. Noi am vrut să ținem cont de dorința exprimată de mititel și rezultatul a fost că, după 3 zile, cumpăram supozitoare de la farmacie – se constipase prințul. A testat deserturile turcești, dar a preferat și a cerut apoi doar un tip de prajitură, un fel de cornuleț însiropat.
În rest, a ascultat de noi într-o manieră rezonabilă, ne-am mai și certat pe alocuri, a primit și câteva pălmuțe pe fund dar ne-am și alintat. A fost o încercare cu destule reușite dar și cu lucruri de reținut și îmbunătățit pentru viitor.