Perioada lui Moș Nicolae

– Tudor, dacă nu ești cuminte, Moș Nicolae îți va aduce o nuielușă.

– Inelușă? Ce-i aia, mama?

– Păi.. uite, Tudor, arată așa (și scot făcălețul din dulap) doar că este mai lungă și mai subțire.

– Și la ce folosește inelușa, mama?

Cam asta a fost conversația noastră înainte de sosirea primului Moș iernatic. De la grădiniță, micuții au primit un pachețel cu o jucărie mică, biscuiți și mandarine. Tudor s-a obișnuit rapid cu gândul că primește cadouri așa că atunci când a găsit în ghetele de acasă doar un ursuleț Barney a fost semi-dezamăgit. A trebuit să scoatem repede din dulap un joc cu broscuțe ca să salvăm reputația Moșului iar partea cea mai bună este că jocul l-a captivat pentru un weekend.

Seara în pătuț, înainte de culcare, inventăm povești și îmi spune ce isprăvi a mai făcut la grădiniță. La un moment dat, mă pupă și îmi spune: ”Ce bine ne distrăm, ca un curcubeu!”

Opționalul de Germană este o provocare: Tudor a participat la câteva sesiuni dar apoi a început să plângă înainte să plece la oră. L-am întrebat ce nu-i place la această oră și a răspuns că atunci i se face dor de noi și plânge. Prin urmare, am pus acest opțional în așteptare pe moment, luăm o pauză și Tudor va reveni la oră doar dacă va dori. Între timp însă – pentru că ne dorim să testăm cât mai multe opționale – l-am înscris pe Tudor la Fun Science. La prima oră de Știință, au făcut baloane din apă și săpun… măcar Tudor a fost încântat.

La grădiniță se desfășoară de zor repetițiile pentru serbarea de Crăciun. Prichindeii dansează pe muzică populară și cântă colinde.

De câteva zile, Tudor are niște așteptări foarte clare referitoare la procesul de depunere copil/colectare copil de la grădiniță. Amândoi ar trebui să-l ducem dar unul și numai unul (în ultima vreme Dan) trebuie să-l ia pentru ca omulețul să fie mulțumit.

Moment în 2

În diminețile de weekend, eu și Tudor ieșim pe balcon și ne așezăm fiecare pe un șezlong. Eu îmi beau cafeaua, iar el ceaiul îndulcit cu miere, servit într-o cană mică de tot. Vorbim puțin, mai citim ceva, eventual își aduce și animăluțele din sufragerie.

Tudor-cheiță este o nouă apariție în casa noastră. Din când în când, Tudor încremenește ca o marionetă și ne spune că trebuie să-i întoarcem cheița de la spate ca să poată vorbi sau merge.

În seara asta, întregii familii i-a fost atribuită o culoare: noi 3 suntem portocalii, cei 2 tataie sunt galbeni, iar cele 2 mamaie sunt roșii. Am jucat pentru prima dată jocul Cald/Rece (unul dintre noi ascunde o jucărie, iar celălalt trebuie să o găsească folosindu-se de indiciile de cald/rece pentru stabilirea apropierii de țintă).

Ieri seară, Tudor a încercat să scrie cifrele: unele i-au ieșit destul de bine (1,2,3), altele au rămas pe foaie ca niște mâzgălituri (4 sau 7).

Moment amuzant: unul din cântecele preferate ale lui Tudor în ultima vreme este O Lume Minunata (de Mihai Constantinescu). Drăgălășenia Sa este senzațional când ajunge la versurile: Ieri am fost și noi copii/ Dar timpul ne-a schimbat.

Am început program intensiv de întărire a imunității și zilnic administrăm micuțului următoarele: lăptișor de matcă, polen cu miere și sirop de coacăze.

 

 

Prima ninsoare

– Gata mama, mi-am făcut bagajul!

– Ce bagaj, Tudor?

– Uite, ăsta roșu (o cutie mică și roșie de sandvișuri).

– Păi unde pleci, Tudor?

– Afară, mamă, că a nins și mă dau cu sania.

– Și la ce îți trebuie bagajul?

– Păi trebuie să iau animalele cu mine, să ma joc cu ele când mă dau cu sania. Hai că eu sunt gata, mergem?

Teatrul de Păpuși

Azi am mers cu Tudor la Teatrul de Păpuși pentru prima dată. Activitatea în sine nu a fost complet nouă pentru micuț, la grădiniță a mai avut ocazia să asiste la scurte scenete. Dar acum a fost prima întâlnire cu sala cu spectacol, cu actorii/păpușile și cu zumzetul continuu aferent unei săli pline de pitici. Micuțul nostru a fost captivat de poveste, atent la detalii, nerăbdator să-l vadă pe lup în acțiune (lupul a fost de altfel personajul preferat), iar la final a vrut să urce pe scenă. Își dorește să mai meargă – a înșirat ordinea în care ar dori să vadă următoarele povești, deci cu siguranță vom repeta experiența.

Prietenie

Luca a plecat la altă grădiniță. Luca era prietenul lui Tudor și unul dintre puținii băieței rămași în grupă. Acum a rămas Tudor cu încă un băiețel si vreo 6 fetițe. Tot e bine, ar fi putut fi singurul băiețel din grupă. Ce m-a preocupat pe mine mai mult a fost impactul emoțional pe care această ”despărțire” ar putea să o aibă asupra prichindelului nostru. La început, îl menționa pe Luca destul de des, era principalul motiv de încântare dimineața când porneam spre grădiniță. După plecarea lui, nu-l mai pomenește deloc. Dacă e supărat, nu arată. Pare trist uneori, dar nu putem ști care e motivul real. În urmă cu câteva zile ne-am făcut curaj și am încercat să-i explicăm lui Tudor situația. Părea confuz: ”nu știu ce tot spui acolo, Luca e prietenul meu” repeta el.

Tudor vorbește/povestește singur uneori; ultima oară când l-am întrebat cu cine vorbește ne-a răspuns: ”cu puiul de lângă mine”. Nu era nici un pui evident, iar când am încercat să merg pe partea respectivă nu m-a lăsat. Este a doua sau a treia oară când se întâmplă asta, deși animalul ales însoțitor diferă.

Luna asta toate opționalele sunt deschise testării, azi micuții au avut lecția de dans. I-am cerut detalii lui Tudor, mi-a povestit câte ceva, pare să-i placă. Să vedem cum decurg și celelalte.