Year: 2013

Primele noastre vise cu Tudor – cele pe care ni le amintim desigur – sunt aceastea: Tati, mi-e foame (pentru Dan) și Mami, hai la teatru (pentru mine). Evident, am sumarizat putin… De faptul că este un dovlecel mâncăcios și pofticios, nu se mai îndoiește nimeni, micuțului i s-a dus vestea jumatate de țară. Ei bine, azi, gălușca a avut primul contact cu teatrul. O trupă de teatru pentru copii a performat azi la creșă, l-am înscris și pe micuț, iar Tudor a urmărit sceneta captivat. Nu a plâns, nu s-a zbătut, a rezistat până la final.. o fi vreun semn, îl facem actor sau critic de film.

De când am revenit de la munte, lui Tudor i s-a modificat ritualul de seară. În primul rând, încercăm să-l culcăm puțin mai târziu, în jur de 8:30, pentru că mai devreme nu i se face somn. Apoi, începe să țipe și să plângă isteric dacă cumva ieșim din cameră după ce și-a mâncat el laptele – cum am făcut până acum, începând cu vârsta de 5 luni. Practic, nu mai adoarme singur. Nu trebuie să facem nimic special – cântat, legănat etc – doar să stăm lângă pătuțul lui; stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Nu știu dacă este o fază normală pentru această vârstă sau dacă s-a speriat de ceva la munte într-o seară.. cert e că ar fi de dorit să-i treacă cât mai repede.

 

Anul acesta, am adăugat câteva zile de concediu zilelor libere de Paște și am pornit spre munte cu bunicii. Am mers la Izvorul Muntelui, lângă Bicaz, la o mică pensiune cu pârâu și curte relativ plată. Combinația ideală pentru Tudor, fascinat de apă și dependent de alergat. Schimbarea de peisaj i-a priit teribil micuțului: a văzut capre și vaci și cai, s-a împrietenit cu cățelul Ritzi suficient de tare încât să-l urmeze în curtea vecinului, a alergat, a aruncat flori în pârâu și a urcat pe deal. A dormit relativ bine, s-a dat uța în leagănul mare din curte, a hrănit puii străbunicilor, a căzut și s-a julit și i-au intrat așchii în deget. Peripeții, nu glumă.. Ca bonus, urma de răceală (nas puțin curgător) a dispărut complet.

În ceea ce privește mâncarea la munte, un succes răsunător a avut mămăliga cu brânză și smântână și mujdeiul de usturoi pe pâine; mai puțin bine a mers păstrăvul ( a luat 2 guri și cam atât) și grătarul. Asta e, apetitul vine și pleacă..

Ce am mai remarcat: vocabularul prichindelului crește încet dar sigur, se străduiește să imite multe din cuvintele spuse de noi. De exemplu: mama, tata, papa, nani, apa, cal sunt clare; bacala este bicicleta, moto este motocicleta, gajd=grajdul calului, mamala, tatala=mamaia, tataia etc. Uneori leagă 2 cuvinte, de exemplu mama papa (elocvent) sau tata bacala, iar tonul este clar și uneori autoritar (cu noi 2 mai ales, probabil din cauză că îi cam facem pe plac).

Regăsirea picilor la creșă a fost emoționantă: drăgălașa Bibi a fost pupată decis și cu țoc, se pare că ea este prima pasiune a lui Tudor; Luca l-a îmbrățișat și pupat, iar Taher îi ovaționa sosirea.. simpatici foc!

Știu că este cam devreme să mă pronunț, dar Tudor are toate șansele să devină un mic maniac al ordinii și disciplinei. Nu în ceea ce îl privește fix pe el desigur, ci în alte privințe. De pildă, dacă este focusat pe o activitate (aranjare cercuri să spunem), iar noi îl strigăm, mai întâi termină ce începuse și apoi vine alergând. I-am cumpărat scăunel pe care se poate urca la baie să ajungă la chiuvetă. Ei bine, acel scăunel trebuie să stea într-un singur loc, iar dacă este așezat – din stranii motive – mai la stânga sau la dreapta, va fi îndreptat de Tudor. Nu poate sta și mânca în bucătărie dacă ușile sunt deschise, trebuie închise mai întâi, chiar dacă pentru asta se întrerupe de la masă, coboară de pe scaun și le închide singur.. Concludent, așa-i?

Tudor doarme somnul de zi lângă noi, de obicei în weekend. De multe ori, el se trezește primul dupa o oră jumate – două, dar nu spune nimic și se mișcă ușor de tot ca să nu ne trezească.. Când totuși decide el că am dormit destul, se apropie și ne pupă pe obraz. Trebuie să te trezești atunci, nu ai încotro..

De azi, micuțul are o motocicletă enduro pentru copii – da, așa se numește în magazin. În realitate, este o motocicletă din plastic pe 3 roți. Ei bine, noua Moto este noul lui prieten, îi place teribil, vrea să mănânce împreună și să se uite la desene amândoi, este haios foc. Sunt curioasă cât o să-l țină interesul pentru Moto.

Șlagărul de mare succes la prichindei ”10 Degețele”, care îi place teribil lui Tudor, l-a ajutat să înțeleagă mai bine diferența dintre Da și Nu. Să înțeleagă, nu să aplice neapărat, să fie clar pentru toată lumea.. Bănuiala noastră este că oricum el înțelege ceea ce i se spune și cam știe deja ce are voie să facă și ce nu, dar aplică doar când îi convine.

De vreo 2 weekenduri, facem pateu de casă, adică ficăței de pui fierți bine și smotociți cu lapte și unt. Piciul îl mănâncă foarte bine pe pâine și mă bucur. Tot pe pâine dimineața, îi place să mănânce Almette: cu miere sau nu, pe pâine prăjită sau nu, lui îi place mult.. ca și pastele cu brânză și unt. Ce mai, avem tot mai multe combinații culinare de succes.

Atitudinea la creșă este puțin schimbată. Avem un băiețel în grupă mai mare decât majoritatea, energic și ușor vulcanic. Dacă până de curând, Tudor fugea din calea lui sau se ferea de el (ca urmare a unor căpăceli anterioare sau zgârieturi), acum se joacă împreună. Tudor a prins mai mult curaj dar și impulsul de a riposta, așa că îl mai pune și el pe fugă. Mai mult decât atât, l-am văzut pe Tudor cum îl smotocea pe unul dintre băiețeii mai mici, iar apoi l-a mângâiat. O fi și asta o modalitate de a interacționa la -2 ani..

Tudor încearcă tot mai mult să vorbească, să copieze ceea ce spunem noi. Nu prea îi iese evident și rezultatul e unori haios, dar efortul merită apreciat. În rest, e un alintat și jumătate și un șantajist sentimental.

 

Ei bine, da, nu este niciodată prea devreme pentru o ședință cu părinții, nici măcar la 1 an jumate. Am avut așadar ocazia excelentă să-i cunoaștem pe ceilalți părinți din grupă, să ascultăm obiectivele lui Miss pentru grupă și să ne exprimăm preocupările, ceea ce mie mi s-a părut minunat. Mai ales că remarcile erau deghizate în glume și spuse relaxat, la modul ”băiețelul tău îl iubește cam mult pe al meu, îl mușcă des.. ”. Interesantă experiența, în orice caz.

Tudor s-a acomodat cu ideea că viața lui are nevoie de culori și desene și nu se mai ferește atât de ele; în continuare însă, nu-i place să stea murdar pe mânuțe. Încearcă să spună cuvinte noi, să ne imite, uneori îi iese și ” acasă”, ”jumate” sau ”altul ”. Este simpatic el așa cum se aruncă în brațele noastre când îl luăm de la creșă, ne pupă sau se aruncă pe noi în pat cu mânuțele perfect ridicate în sus, ca un mic gimnast la olimpiada.